Se intampla prea repede

Ne cunoastem in postura de iubiti de o luna si ceva. Noi suntem foarte buni prieteni de aproape 5 ani de zile.Ne-am inteles ca prieteni foarte bine, timp de 5 ani de zile, iar acum s-a intamplat sa devenim iubiti.Nu a fost nimic planificat, pur si simplu s-a intamplat avand in vedere ca petreceam foarte mult timp impreuna in ultima vreme. Eu stiu ca el m-a iubit in tot acest timp, chiar daca amandoi am avut relatiile noastre. Relatia merge foarte bine intre noi, comunicam extraordinar de bine, putem vorbi orice, ne placem foarte mult, si am discutat sa ne mutam.Problema este, nu e cam repede??Amandoi simtim acest lucru, si vrem ceva serios de la viata, dar mi-e teama sa fac acest pas, nu pentru ca nu as tine la el, dar mi-e teama de ce se poate intampla. Tinem enorm de mult unul la celalalt, ne-am atasat foarte mult in aceasta luna.Dar totul se intampla prea repede, parca e un vis frumos. E normal, vi s-a mai intamplat asa ceva, pentru ca mie nu?Mi-e teama insa sa nu se termine la fel de repede pe cat a inceput. El spune ca nu o sa renunte niciodata la mine, si ca el isi doreste foarte mult sa fie cu mine.Parintii lui ma plac, ai mei la fel, totul e ok.Am discutat chiar sa ne cumparam un apartament ca sa avem locul nostru. Dati-mi niste sfaturi, imi este teama de mutatul impreuna, de toate lucrurile pe care el mi le spune. El are 26, eu 23 de ani.Astept sfaturi.Multumesc!!!

Ne cunoastem in postura de iubiti de o luna si ceva. Noi suntem foarte buni prieteni de aproape 5 ani de zile.Ne-am inteles ca prieteni foarte bine, timp de 5 ani de zile, iar acum s-a intamplat sa devenim iubiti.Nu a fost nimic planificat, pur si simplu s-a intamplat avand in vedere ca petreceam foarte mult timp impreuna in ultima vreme. Eu stiu ca el m-a iubit in tot acest timp, chiar daca amandoi am avut relatiile noastre. Relatia merge foarte bine intre noi, comunicam extraordinar de bine, putem vorbi orice, ne placem foarte mult, si am discutat sa ne mutam.Problema este, nu e cam repede??Amandoi simtim acest lucru, si vrem ceva serios de la viata, dar mi-e teama sa fac acest pas, nu pentru ca nu as tine la el, dar mi-e teama de ce se poate intampla. Tinem enorm de mult unul la celalalt, ne-am atasat foarte mult in aceasta luna.Dar totul se intampla prea repede, parca e un vis frumos. E normal, vi s-a mai intamplat asa ceva, pentru ca mie nu?Mi-e teama insa sa nu se termine la fel de repede pe cat a inceput. El spune ca nu o sa renunte niciodata la mine, si ca el isi doreste foarte mult sa fie cu mine.Parintii lui ma plac, ai mei la fel, totul e ok.Am discutat chiar sa ne cumparam un apartament ca sa avem locul nostru. Dati-mi niste sfaturi, imi este teama de mutatul impreuna, de toate lucrurile pe care el mi le spune. El are 26, eu 23 de ani.Astept sfaturi.Multumesc!!!

Ne cunoastem in postura de iubiti de o luna si ceva. Noi suntem foarte buni prieteni de aproape 5 ani de zile.Ne-am inteles ca prieteni foarte bine, timp de 5 ani de zile, iar acum s-a intamplat sa devenim iubiti.Nu a fost nimic planificat, pur si simplu s-a intamplat avand in vedere ca petreceam foarte mult timp impreuna in ultima vreme. Eu stiu ca el m-a iubit in tot acest timp, chiar daca amandoi am avut relatiile noastre. Relatia merge foarte bine intre noi, comunicam extraordinar de bine, putem vorbi orice, ne placem foarte mult, si am discutat sa ne mutam.Problema este, nu e cam repede??Amandoi simtim acest lucru, si vrem ceva serios de la viata, dar mi-e teama sa fac acest pas, nu pentru ca nu as tine la el, dar mi-e teama de ce se poate intampla. Tinem enorm de mult unul la celalalt, ne-am atasat foarte mult in aceasta luna.Dar totul se intampla prea repede, parca e un vis frumos. E normal, vi s-a mai intamplat asa ceva, pentru ca mie nu?Mi-e teama insa sa nu se termine la fel de repede pe cat a inceput. El spune ca nu o sa renunte niciodata la mine, si ca el isi doreste foarte mult sa fie cu mine.Parintii lui ma plac, ai mei la fel, totul e ok.Am discutat chiar sa ne cumparam un apartament ca sa avem locul nostru. Dati-mi niste sfaturi, imi este teama de mutatul impreuna, de toate lucrurile pe care el mi le spune. El are 26, eu 23 de ani.Astept sfaturi.Multumesc!!!

Ne cunoastem in postura de iubiti de o luna si ceva. Noi suntem foarte buni prieteni de aproape 5 ani de zile.Ne-am inteles ca prieteni foarte bine, timp de 5 ani de zile, iar acum s-a intamplat sa devenim iubiti.Nu a fost nimic planificat, pur si simplu s-a intamplat avand in vedere ca petreceam foarte mult timp impreuna in ultima vreme. Eu stiu ca el m-a iubit in tot acest timp, chiar daca amandoi am avut relatiile noastre. Relatia merge foarte bine intre noi, comunicam extraordinar de bine, putem vorbi orice, ne placem foarte mult, si am discutat sa ne mutam.Problema este, nu e cam repede??Amandoi simtim acest lucru, si vrem ceva serios de la viata, dar mi-e teama sa fac acest pas, nu pentru ca nu as tine la el, dar mi-e teama de ce se poate intampla. Tinem enorm de mult unul la celalalt, ne-am atasat foarte mult in aceasta luna.Dar totul se intampla prea repede, parca e un vis frumos. E normal, vi s-a mai intamplat asa ceva, pentru ca mie nu?Mi-e teama insa sa nu se termine la fel de repede pe cat a inceput. El spune ca nu o sa renunte niciodata la mine, si ca el isi doreste foarte mult sa fie cu mine.Parintii lui ma plac, ai mei la fel, totul e ok.Am discutat chiar sa ne cumparam un apartament ca sa avem locul nostru. Dati-mi niste sfaturi, imi este teama de mutatul impreuna, de toate lucrurile pe care el mi le spune. El are 26, eu 23 de ani.Astept sfaturi.Multumesc!!!

din start iti spun ca ti-ai pierdut cel mai bun prieten pentru tot deauna... ai fi putut sa iti vezi de cu totul altcineva inafara de el , dar daca tot s-a intamplat , ai grija , sfatul meu personal , e mult prea devreme sa va cumparati impreuna un apartament ... mai asteptati un an 2 ... sau mergeti in chirie ... decat sa va despartiti apoi sa va plimbati pentru bani ... mai bine asa

Nu am zis ca o sa ne luam acum un apartament, dar am discutat, si oricum nu l-am lua decat dupa ce am face nunta. Insa si eu si el stam singuri, si am avea unde sa stam.Insa in viitorul apropiat ne dorim un apartament doar al nsotru. Problema e ca parca e totul prea repede. De cand ne-am cunoscut mai mult cu mine sta, doarme la mine, si lui ii place, la fel si mie.Imi spune mereu ca nu ar mai pleca de langa mine, dar trebuie ca de' avem amandoi serviciu.Mi-e frica sa nu se intample ceva.

Si Vlad, sa stii ca nu o sa-l pierd, noi am mai fost iubiti timp de 1 an, si ne-am despartit pentru ca eram prea tineri, si imaturi, si am ramas prieteni foarte buni timp de 4 ani de zile, deci nu ar fi cazul sa pierd un prieten f. bun. Din contra acum ne intelegem f ff bine. CE MA SPERIE PE MINE este faptul ca noi deja vorbim de casatorie, ne facem planuri, si ma sperie acest lucru. Nu e nimic fortat din partea lui sau a mea, ci pur si simplu simt ca isi doreste asta. Mi-e teama ca e prea repede, si nu as vrea sa se intample ceva rau.Nu as vrea sa se destrame tot, ca un vis frumos ce dureaza prea putin..

, credema ca si eu am patit-o , si am 19 ani si prietena mea a inceput sa vorbeasca , ca lasa ca o sa avem o casa , o sa avem copii etc , dar am luat-o ca pe o chestie frumoasa , cu neaparat ca "uau ce disperata e ca deja vrea sa se marite" am lasat visele sa curga , graba nu este ...