Stim sa iubim?

Vorbim intotdeauna despre dragoste. Sau despre ura. Sau despre faptul ca intre cele doua exista o foarte usoara delimitare. Dar stim sa iubim cu adevarat? Sau avem doar senzatia ca iubim, desi in sine este vorba doar despre un sentiment superficial care nu este nici pe departe dragoste? Voi ce spuneti?

Nici n-ai idee cati declara solemn ca ei IUBESC, dar in realitate habar n-au ce spun! Confuzia pe care multi o fac intre dragoste si simpla atractie este deja la ordinea zilei, am "disecat" multe astfel de "relatii" si m-am convins cat de repede se pune diagnosticul "iubire" in niste aventuri banale, lipsite de substanta, trecatoare! Nu stiu cine poarta vina pentru aceasta dezinformare.... spre deosebire de sex, pentru care exista milioane de carti si unde lucrurile sunt mult mai... precise, despre dragoste nu prea are cine sa ne invete, parintii, prietenii, colegii ne pot povesti in cel mai bun caz propriile lor experiente, care sunt doar cazuri izolate, filmele, cartile (in caz ca citim totusi) pot suferi de "prostul" obicei de a romantiza excesiv lucrurile si de a crea (poate!) false idealuri (cititi, de exemplu, "Marea, marea" de Iris Murdoch sau "Dragostea in vremea holerei" de Marquez si veti avea imaginea unor iubiri de o viata, cum foarte putini isi imagineaza astazi ca pot exista!) Poate doar din studiile de psihologie am putea invata ceva concret, dar voi stiti fie si o singura persoana care a citit vreodata vreunul?

In concluzie, ne lasam calauziti de noi insine, de personalitatea noastra, de sensibilitatea si mintea pe care le avem. Oricat de mult am fi predispusi sa lasam sentimentul sa preia controlul, un pic de ratiune nu strica, fie si doar ca sa ne lamurim daca ceea ce simtim este iubire sau nu! Nu este un exercitiu atat de greu: pui "pe masa" ceea ce cunosti despre celalalt, cat din ceea ce stii iti place, care sunt punctele comune cu tine, cat de departe ai merge pentru el etc. Din nefericire, cel mai... corect test este despartirea, daca ai iubit cu adevarat, vei sti pentru ca.... doare al naibii!

Vorbim intotdeauna despre dragoste. Sau despre ura. Sau despre faptul ca intre cele doua exista o foarte usoara delimitare. Dar stim sa iubim cu adevarat? Sau avem doar senzatia ca iubim, desi in sine este vorba doar despre un sentiment superficial care nu este nici pe departe dragoste? Voi ce spuneti?

O sa ma refer la iubirea din 2 persoane de sex opus care au o relatzie (presupunand ca la asta te-ai referit si u). Dragostea inseamna daruire, incredere, respect, generozitate, pasiune, afectiune, toleranta ... Dragostea este intotdeuna draguta si rabdatoare, niciodata nu e geloasa. Dragostea nu e laudaroasa sau increzuta. Nu este nepoliticoasa sau egoista. Dragostea nu supara si nu poarta pica. Dragostea nu gaseste placere in pacatele altora, dar gaseste placere in adevar. Este gata intotdeauna sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si sa indure orice urmeaza. Dragostea adevarata este evidenta, nu poate fi ascunsa, respira prin intermediul nostru, capata culoare si lumina, prin fiecare gest, cuvant. Dragostea ne da taria sa trecem peste obstacole, sa triumfam, sa fim mai toleranti, este unirea a doua trupuri intr-un singur suflet. Cand daruiesti si primesti toate astea, potzi afirma ca iubesti intr-adevar si ca esti iubit

cred ca privesti sentimentul de dragoste printr-o viziune utopica..si dragostea nu e = iubire...is curioasa ce ai zice despre o vorba care spune ca unde e cearta e multa dragoste..spresupun ca toti cunoasteti ideea asta