Te-a inselat!!! Ce faci?

ai fost inselat...fie fizic, fie mental sau amandoua...
ce faci in situatia asta? te desparti de ea( desi o iubesti)? sau incerci sa o ierti si sa o accepti ca pe o scapare( cel putin pana se repeta a doua oara=)) )?

Nu pot ierta aşa ceva niciodată...

Nu pot ierta aşa ceva niciodată...

Si apoi, am cunoscut atat de multi cu aceasi parere, dpdv teoretic "daca ma inseala, adio"... Cand s-au intalnit insa cu situatia practica, fiecare din astia a cumpanit mai bine si niciunul nu s-a tinut de promisiune.

Eu cred ca in situatia in care te confrunti cu asa ceva, trebuie o discutie serioasa, trebuie aflat din ce cauza a pornit, trebuie ca si cel inselat sa constientizeze care a fost si vina lui... iar dupa toate astea vezi daca relatia mai merita sau nu.

te-a inselat!!! ce faci?

ai fost inselat...fie fizic, fie mental sau amandoua...
ce faci in situatia asta? te desparti de ea( desi o iubesti)? sau incerci sa o ierti si sa o accepti ca pe o scapare( cel putin pana se repeta a doua oara=)) )?

Nu pot sa-l iert.. pt ca daca a facut-o o data... foarte usor o va face si a doua oara..

Eu cred ca depinde de la situatie la situatie.
Cred ca inselatul ar fi de neiertat daca omul ar fi o fiinta monogama prin natura sa. Dar nu este.
Nici eu nu sunt de acord, principial, cu inselatul (iar daca exista intr-o relatie asa ceva, cred ca ar trebui sa fie numai o situatie "de exceptie" si nu constanta), si o relatie in care aceasta problema apare si iar apare, nu este in mod clar o relatie sanatoasa. DAR pe de alta parte, merita sa distrugi o relatie de durata, in care ai investit, pentru o greseala? Sau pentru o aventura sexuala? Bineinteles, veti spune ca la asta trebuia sa se gandeasca cel care a calcat stramb, inainte sa o faca. DAR mai trebuie sa ne gandim si ca, daca unul dintre parteneri insala, in 99% din cazuri vina nu este numai a lui, ci si partenerul inselat a concurat cumva la asta.
Exemple:
- femeia X insala pentru ca partenerul ei o neglijeaza de un an de zile si fac sex o data pe luna;
- barbatul Y insala pentru ca iubita lui nu accepta sexul oral, si, desi o iubeste si nu vrea sa renunte la ea, moare de curiozitate sa stie si el "cum este";
- femeia sau barbatul insala pentru ca partenerul se delasa si nu isi mai ingrijeste aspectul; pentru ca partenerul si-a ales un servici care il tine ocupat 16 ore pe zi si nu mai are timp de celalalt; pentru ca nu mai gasesc intelegere la partener, ci numai cicaleala; pentru ca partenerul e gelos si cel care inseala simte ca macar daca e terorizat de gelozie, sa existe si un motiv real;
- femeia sau barbatul mai pot insela in situatia in care au un eveniment marcant in viata (isi descopera o boala, decesul unui apropiat, un esec foarte mare) si partenerul nu stiu sa ii fie alaturi (sau chiar daca ar sti, de multe ori astfel de evenimente conduc la consecinte dificil de inteles pe plan psihologic);
Numai atatea mi-au venit in minte, dar oricum situatiile difera foarte mult de la caz la caz. Asa ca eu nu pot da o sentinta implacabila de tipul "inselatul e de neiertat".
Si apoi, am cunoscut atat de multi cu aceasi parere, dpdv teoretic "daca ma inseala, adio"... Cand s-au intalnit insa cu situatia practica, fiecare din astia a cumpanit mai bine si niciunul nu s-a tinut de promisiune.

Eu cred ca in situatia in care te confrunti cu asa ceva, trebuie o discutie serioasa, trebuie aflat din ce cauza a pornit, trebuie ca si cel inselat sa constientizeze care a fost si vina lui... iar dupa toate astea vezi daca relatia mai merita sau nu.

Sa-ti spun si din perspectiva mea, o persoana care a inselat. E aiurea sa faci asa ceva, nu ma mai intelegeam cu prietenul meu deloc. Dar dupa ce am facut prostia asta, da, am facut o mare prostie, mi-am dat seama ca el nu merita asa ceva. Poate exagerez, dar el nu este prefacut, asa cum sunt multi baieti pe care i-am cunoscut. Am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa ma ierte, dar nu-mi pare rau. N-a facut rau ca m-a iertat, zic eu. Au trecut vreo 2 ani de atunci si ne intelegem foarte bine, chiar mai bine ca la inceput.

nu-ti pare rau? mama ce liber ti-as fi dat si cand ma gandesc la prietenul tau asa cum l-ai descris, saracul, chiar nu merita una ca tine

ai fost inselat...fie fizic, fie mental sau amandoua...
ce faci in situatia asta? te desparti de ea( desi o iubesti)? sau incerci sa o ierti si sa o accepti ca pe o scapare( cel putin pana se repeta a doua oara=)) )?

asa ceva nu pot ierta... e tradare... chiar daca il iubesc de nu mai pot... nu l-as ierta pt nimik il lume...pt k se poate intampla si a doua oara...si k sa mai trec prin asa ceva...mai bn fara :-j...

Mda, si vine altcinva, si cu probabilitate de 95% mai devreme sau mai tarziu face si ala tot asa. S.a.m.d.

Mi se pare foarte dragut acest idealism transant (pe ideea ca nu mai exista cale de intoarcere daca se intampla asa ceva)... idealism care apare cel mai adesea la persoane care nu au depasit (sau nu au depasit cu mai mult de 2-3 ani) varsta de 20 de ani! E incredibil despre cate lucruri poti afirma cu tarie "Eu niciodata nu as ..." ca mai tarziu viata sa iti faca sa iti inghiti cuvintele!

"Nu conteaza motivul pentru care a facut-o,conteaza fapta in sine,daca a facut-o inseamna ca il/o doare fix in cot de tine
"
Ok,tu ramai in continuare cu doctrina ta de idei...printre care sta si ideea de "a da a doua sansa" in cazul in care te-a inselat...mie mi se pare impardonabil
Noi astia cu 2-3 ani trecuti de 20 incercam sa ne limitam la "idealismul" nostru transant....

femeile sunt naive daca cred ca barbatii nu inseala.TOTII BARBATII INSALA!

Cat de amarnic te inseli...keep on dreaming

Sau poate tu te inseli...cei care n-o face pt ca nu au avut cu cine...adica aia toci timizi si urati.Nici un barbat care ar avea ocazia sa insele n-ar refuza.Fie si doar o aventura de o noapte.

swetty se vede ca prietenul tau e un cocalar... 100%.. te-a si imbibat cu doctrina aia cocalareasca ,,zi iubire... ca eu te insel pt ca sunt barbat toti fac asta.. iar aia care nu inseala sunt urati sau timizi.. fi mandra de mine,, vai de prieten cocalar ai...

Eu consider ca e o greseala "pardonabila" doar pentru ca stiu ca omul e din fire supus greselii, de orice natura ar fi ea. Si pentru faptul ca atunci cand unul din parteneri inseala, atunci cand exista o relatie solida intre doi oameni normali la creier si nu o pseudo-relatie cocalar-pitzipoanca -nu e singurul vinovat, ci si celalalt isi are partea lui de vina ca s-a ajuns in situatia asta. Si nu toata lumea gestioneaza nemultumirile pe care le are in relatie cum ar fi corect - adica FARA sa insele.
Nu zic ca inselatul e bun nici ca cineva ar trebui sa tolereze asa ceva la nesfarsit. Adica, una este sa tolerezi inselatul ca sport si alta ca un accident.
Uite, sa iti spun cazul meu: eu am fost inselata pentru ca el a crezut ca eu am facut asta. Si avea toate motivele si indiciile sa o creada desi totusi NU ERA ADEVARAT! El a preferat sa o faca si el si nu sa discute cu mine despre ceea ce credea ca am facut.

In fine, am trecut peste asta si nu regret, pentru ca este o relatie in care MI-E BINE, ne intelegem si lucrurile merg bine intre noi. Asa ca eu una prefer sa nu arunc la gunoi o relatie de lunga durata, care merge bine si in care ma simt bine, pentru asa ceva. Daca se va mai intampla, am sa vad de ce si ce voi face atunci. Dar deocamdata sunt fericita.

Si apoi, oricine merita a doua sansa. Iar faptul ca cine o face o data, cu siguranta o face si a doua oara nu este o regula.

Si cunosc multi oameni care nu ar insela ei niciodata, cel putin asa considera acum, dar au iertat sau considera ca ar ierta asa ceva.

Oricum, oamenii sunt structural mai fideli sau mai putin fideli, asta nu impiedica insa ca un "fluturas" sa nu insele o buna perioada de timp sau unul fidel sa calce pe alaturi intr-un moment de nebunie, pasiune, dezamagire sau disperare. Si mi se pare foarte trist sa tragi apa dupa o relatie frumoasa pentru un astfel de moment.

Plus de asta, te-a inselat, ii dai papucii, dar oricum si tu suferi ca un caine, mai ales daca ai trait intr-un bol de cristal ani de zile, considerand ca partenerul nu te-ar putea insela.

Eh... sunt curioasa chiar cati dintre cei care considera ca inselatul e de neiertat, chiar ar fi in stare sa se desparta definitiv de persoana respectiva in secunda in care afla, si sa nu se impace eventual dupa catva timp, mai ales daca sentimentele si/sau obisnuinta sunt foarte puternice.

Plus ca odata cu inaintarea in varsta, ideile si prioritatile se mai schimba... De exemplu, daca apar copiii?! NU sunt nicidecum de acord ca 2 parinti care nu se mai inteleg si nu se mai suporta sa ramana impreuna. Dar daca parintii se inteleg si familia e armonioasa, dar se intampla un astfel de mic accident? Iti distrugi familia, iti faci copilul nefericit, ramai singura cu un copil de crescut (sau in cazul barbatilor, cu un program de vizitare, o data sau de doua ori pe saptamana) pentru un astfel de accident izolat? Intreb doar...

Stiu ca la 20 de ani dragostea e un ideal si lucrurile se vad intr-un fel. Dar mai si stiu ca omul se schimba datorita experientei de viata pe care o dobandeste, de la el si uneori chiar de la cei din jur. Si mai stiu si ca teoria e una si practica alta. Pentru ca daca de exemplu tu traiesti intr-un vis in care partenerul este numai al tau, iar apoi te trezesti intr-o zi ca il vezi cu alti ochi si ca de fapt a calcat stramb... toata lumea ta de vis se naruie. Si ti se pare ca ai trait intr-o minciuna.

Eu consider ca e o greseala "pardonabila"

Aici a gresit el.... fundamental. Intr-o relatie solida, nu iei decizii atat de grave pe baza unor supozitii. Regula de aur este, dupa parerea mea, COMUNICAREA. Daca ea ar fi existat in acest caz, s-ar fi evitat inselatul si s-ar fi scutit multa suferinta. Supararea, disperarea, razbunarea au sens abia dupa ce ai convingerea ca lucrurile stau intr-un anumit fel, nu inainte.

Te-as intreba aici un singur lucru: intre tine si acest barbat exista iubire sau este vorba de o relatie care are la baza sentimente de amicitie, intelegere reciproca, inclusiv sexuala dar nu numai, o anumita convergenta de idei, insa nu acel ceva din relatia, sa-i spunem clasica, de iubire? Inteleg ca l-ai putut ierta daca vorbim de o relatie ca cea descrisa mai sus, dar daca intre voi este/ar fi mare iubire oare ai avea puterea sa-l ierti atat de usor? Vezi tu, cand iubesti cu toata fiinta si iti imaginezi ca si partenerul tau simte la fel, nu exista o explicatie, in orice logica ai incerca sa o gasesti, conform careia omul care te iubeste ar putea face sex cu altcineva. Ca sa ajunga in acel punct, este nevoie de... o lipsa a sentimentelor, numai atunci se poate, altfel, chiar si extrem de suparat fiind, tot nu ar fi capabil.... In sinea lui ar realiza ca acel gest, care poate dura cateva minute, ar insemna ruptura in relatia de iubire, INDIFERENT daca se va afla vreodata sau nu. Sigur ca pentru asta este nevoie de constiinta.... Daca poti sa atingi atat de intim o alta fiinta, inseamna ca... ceva nu este in regula in fiinta ta sau... nu ai constiinta. Daca iubesti, nu poti face sex pe 15 fronturi, indiferent ce justificare ai gasi.

Depinde de greseala. Daca el a fost in delegatie si a facut sex cu colega de serviciu, nu cred ca va mai apuca a doua sansa. Daca inventeaza cine stie ce scuze fantasmagorice, iarasi nu mai apuca sansa aia. Daca a facut-o si am aflat din alta parte, ADIOS! Nu este vorba ca povestea s-ar putea repeta, ci de algoritmul care l-a condus acolo, el demonstreaza ca sentimentele domniei sale nu mai sunt asa cum erau si nu stiu daca asa ceva se mai poate repara, mai ales DUPA o asemenea isprava!

A ierta o infidelitate inseamna a te gandi: "Da, el nu ma mai iubeste ca inainte; sa-i dau o sansa sa vad daca sentimentele lui revin la ceea ce au fost candva: asta inseamna sa-l urmaresc in permanenta, sa-l testez. Oare voi mai putea face sex/dragoste cu el? Voi fi in stare sa trec peste gandul ca el poate se gandeste la cealalta in timp ce este cu mine, ca ne compara? Dar peste faptul ca a atins-o peste tot, ca s-a lasat mangaiat, sarutat, ca a cunoscut extazul cu alta voi putea trece?" Cred ca incercarile de a face sex dupa astfel de evenimente nefericite sunt practic un esec... el are remuscari si se inhiba, ea se gandeste la 1001 chestii si simte repulsie fata de el. Minunat...

Oamenii cu o structura fidela nu ar trebui sa-si asume riscul de a forma un cuplu cu cei opusi lor din acest punct de vedere. Contrariile poate se atrag, dar aici se ajunge la dezastru. Un om fidel nu se va putea transforma intr-unul infidel decat din razbunare si asta va distruge oricum relatia. Nici invers nu merge, asa ca infidelul isi va da in petic pana la urma si relatia iarasi se incheie.

Da, te-a inselat, ii dai papucii, suferi ca un caine, dar daca il ierti suferinta este si mai mare: pe langa cea cauzata de gestul lui in sine, se adauga cea a acceptarii lui in preajma ta dupa ce a facut prostia aia, plus un fel de suparare a ta pe tine pentru ca nu ai vointa sa tai nodul gordian si sa-l trimiti pe infidel la plimbare....

Daca sentimentele sunt puternice doar unilateral, degeaba! Iubirea presupune doi "jucatori" in aceeasi "barca", ori partenerul tau a parasit ambarcatiunea, ajutat fiind de faptul ca sentimentele lui nu mai sunt cum au fost...

Depinde. Daca relatia nu se mai poate relua dupa incident, sunt de parere ca cei doi trebuie sa se desparta, chiar daca exista copii la mijloc. Cei mici nu pot trai intr-un climat relativ ostil, asta le va afecta psihicul si nu are nici un rost. La aceste urmari ar trebui sa se gandeasca partenerul "fluturas" INAINTE de a o lua razna.

Si chiar asa si este: ai sperat, ai dat tot ce ai avut mai bun in relatie si apoi s-a naruit totul pentru ca celalalt nu a fost asa cum ai sperat. Poate ai gresit si tu, dar daca a fost asa, el trebuia sa-ti atraga atentia la timp, nu sa calce stramb. Nu iau apararea nimanui, consider ca o relatie de iubire nu este un dat, ea se construieste permanent si bijectiv, cu efortul ambilor parteneri, cu comunicare 100%, si la bine, si la rau, sincer si deschis, in orice situatie si orice mini sau maxiproblema ar aparea.

Nu cred ca trecerea timpului este sinonima cu renuntarea la anumite idei, principii. Daca la 20 de ani ne dorim partener fidel, de ce la 35 am avea opinii mai "liberale" si nu ne-ar mai interesa la fel de mult asta? Cu ce alteva am putea inlocui sentimentele de iubire, care ar trebui, dupa parerea mea, sa stea la baza oricarui lucru facut in cadrul cuplului? Ce poate fi mai important mai tarziu? Cariera? Venitul in banca? De ce ar veni ele in contradictie cu fundamentul relatiei? Am vazut intr-un film o chestie stranie: el si ea, mare iubire, casatorie, el vrea sa promoveze si isi invita seful acasa, acesta ii face ochi dulci partenerei subalternului, la care sotul ii sugereaza consoartei sa fie si ea.... "draguta" cu seful ca sa obtina si el promovarea.....

Thank you, but... no, thank you! Puteti sa ziceti voi ca traim intr-o societate in care monogamia este o absurditate, eu raman la ideea ca infidelitatea in relatia de iubire este o greseala de neiertat pentru ca ea neaga iubirea insasi.

Sunt de acord ca relatiile se construiesc, ca trebuie sa "muncesti" pentru o relatie fericita. Doar ca, din nou, in realitate lucrurile nu stau asa de simplu ca pe hartie...

Eu cred ca nimeni nu e capabil de iubire absoluta

pentru ca toti avem o doza, mai mare sau mai mica, de egoism. Nimeni nu iubeste dezinteresat. Adica sa iubeasca fara sa vrea sa fie iubit "inapoi".

Am fost la un curs si la un moment dat trainerul a zis un soi de anecdota care te poate pune pe ganduri "Ia-ti cainele si iubitul/a si inchide-i pe amandoi in portbagaj timp de doua ore. Cand deschizi portbagajul, care din cei 2 crezi ca se va bucura sa te vada?"

si tot tai la noduri, pana cand?

Dar faptul ca unul a calcat stramb o data poate ca nu prezinta atata gravitate cat sa creeze un climat ostil, daca cei 2 se inteleg bine.

Nu este vorba de a renunta la anumite principii, ci pur si simplu de o oarecare maturizare

Uite, de exemplu e posibil daca esti inselat si ierti, celalalt sa iti fie recunoscator si urmeze o perioada in care, din vinovatie, te va face sa te simti minunat... un fel de centru al universului.