Te-a inselat!!! Ce faci?
Pagina 2 din 6
carrie
Guest
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a inselat!!! ce
scris pe 10 sep 2009 16:13 de carrie
Este mai comod sa cauti ceva similar cu idealul "in sat " decat sa cauti originalul ( imagine a idealului tanspusa prin 5 simturi ale noastre )
la capatul lumii. Pentru asta iti trebuie vointa de fier dar mai ales un anume carcater.
Eu cred ca e destul de riscant sa tot cauti asa... dand la o parte o multime de oameni care ti s-ar potrivi si cu care te intelegi de la bine/foarte bine in sus... doar pentru ca tie ti se pare ca lipseste ceva "click" pe undeva. Si e foarte posibil sa te trezesti ca poate ai lasat in trecut ceva foarte bun.
Plus ca am observat ca multi oameni raman atarnati de o iubire care s-a terminat prematur, undeva in trecut, si pe care o idealizeaza fara a realiza ca a ramas in mintea lor atat de puternica in primul rand pentru ca nu a fost sa fie si s-a terminat cand era in faza incipienta. Si apoi tot cauta sentimentul ala pe care nu il mai pot gasi, pentru ca odata ce relatia capata o anumita maturitate, sentimentele se transforma si locul pasiunii initiale e preluat de un atasament mai pasnic.
|
sus |
|
Pasaroi_Cuminte
Expert member 2314 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a inselat!!
Si apoi tot cauta sentimentul ala pe care nu il mai pot gasi, pentru ca odata ce relatia capata o anumita maturitate,
Pai daca nu-l gasesc, inseamna ca nu le-a fost dat sa-l gaseasca.
Cine vrea CU ADEVERAT poate.
Cine cauta CU ADEVERAT gaseste.
sentimentele se transforma si locul pasiunii initiale e preluat de un atasament mai pasnic.
Depinde om. Pentru om care iubeste pasional si patimas iar iubirea ii este impartasita la fel , focul inimii va fi acelasi de la inceput pana la sfarsitul vietii.
Iubirea adevarata prin definitie este independenta de timp.Nu are timp. De aceea nu se estompeaza in timp. Este flacara mereu vesnica cu aceiasi intensitatatea .
Numai lucrurile create de om se estompeaza in timp, pt ca nu au sulfet.
http://www.youtube.com/watch?v=3hxO_RB27jk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=E9SmQW2TPgM&feature=related
"A phoenix is a mythical bird with a tail of beautiful gold and red plumage or purple and blue.
The bird was also said to regenerate when hurt or wounded by a foe, thus being almost immortal and invincible — it is also said that it can heal a person with a tear from its eyes and make them temporarily immune to death. The phoenix is a symbol of fire and divinity." ( Greek mythology )
"Creierul=locul geometric al neuronilor egal departati de inteligenta situati pe cercul purtator al centrelor de vointa" (Eu,Pasaroi_Cuminte)
|
sus |
|
carrie
Expert member 823 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a insel
scris pe 10 sep 2009 22:17 de carrie
Eu personal nu cred asa ceva. Si cartile de psihologie imi dau dreptate. Peste tot se vorbeste de etape si varste in iubire. Fluturasii din stomac nu tin o eternitate. Si de altfel, de ce trebuie sa credem ca iubirea adevarata e numai aia care te pocneste, te aprinde, te intoarce pe dos si nu te lasa sa respiri? Eu cred ca acel atasament pasnic despre care vorbeam, care vine doar in timp, din cunoasterea celuilalt, din prietenie, din bune si rele trecute impreuna, din comunicare, e o forma mai matura si mai naturala de iubire.
"The best way to predict the future is to invent it"
"I'm in love with my lust/Burning angel wings to dust"
|
sus |
|
Pasaroi_Cuminte
Expert member 2314 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a i
Eu personal nu cred asa ceva. Si cartile de psihologie imi dau dreptate.
Sentimentele nu pot fi scrise, ci doar descrise, iar acest lucru il face doar poezia.
In general omul vorbeste foarte muuuult despre "fenomene" pe care nu le intelege sau nu le poate trai, si vorbeste atat de mult incat scrie la maculatura cat sa-i ajunga de citit pentru doua vieti. Sigur, cand nu se ajunge la nici un rezultat . este necesar de a se creea o stiinta in acest sens. Adica iarasi maculatura cat mai multa.
Peste tot se vorbeste de etape si varste in iubire.
Adica se vorbeste pe langa. Iti dau un simplu exemplu : iubirea pentru parinte. Este diferita fata de iubirea pentru partener dar in esenta are acelasi mod alcatuire. Acelasi pattern.
Exista etape in a-ti iubi parintele? Nu.
De la o varsta in sus il iubesti altfel ? Nu.
Si totusi iti iubesti parintele de cand te-ai nascut si pana mori/moare cu acesiasi intensitate.
Cam acelasi lucru se intampla cu iubirea adevarata intre parteneri.Timpul nu exista.Unde este iubirea adevarata, dupa ce ai ajuns la sfarsitul vietii alaturi de partner, la 80-90 de ani, ai impresia
ca l-ai cunoscut acum 5 minute, desi conform timpului teluric tu esti cu el de mai bine de 40 de ani impreuna.
Si de altfel, de ce trebuie sa credem ca iubirea adevarata e numai aia care te pocneste, te aprinde, te intoarce pe dos si nu te lasa sa respiri?
Pentru ca acestea sunt efectele ei ?
Eu cred ca acel atasament pasnic despre care vorbeam, care vine doar in timp, din cunoasterea celuilalt, din prietenie, din bune si rele trecute impreuna, din comunicare,
Acesta este mai mult o relatie sociala.
Foarte bine poti sa faci acelasi lucru cu cea mai buna prietena a ta pe care o cunosti din copilarie.
http://www.youtube.com/watch?v=3hxO_RB27jk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=E9SmQW2TPgM&feature=related
"A phoenix is a mythical bird with a tail of beautiful gold and red plumage or purple and blue.
The bird was also said to regenerate when hurt or wounded by a foe, thus being almost immortal and invincible — it is also said that it can heal a person with a tear from its eyes and make them temporarily immune to death. The phoenix is a symbol of fire and divinity." ( Greek mythology )
"Creierul=locul geometric al neuronilor egal departati de inteligenta situati pe cercul purtator al centrelor de vointa" (Eu,Pasaroi_Cuminte)
|
sus |
|
carrie
Expert member 823 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te
scris pe 11 sep 2009 11:01 de carrie
Poezia NU este realitate. Poezia este ARTA. Poezia este infrumusetare.
Iubirea pentru parinti este mult mai asemanatoare cu atasamentul de lunga durata decat cu iubirea pasionala. Si pe cale de consecinta, ramane relativ constanta, ca si acest tip de atasament, fata de iubirea-pasiune care este prin esenta trecatoare. In plus, si iubirea pentru parinti are etape. Intr-un fel simti cand esti copil, altfel cand esti matur, altfel cand ai la randul tau copii. Si asta nu inseamna ca ar scadea in intensitate. Pur si simplu se transforma.
Timpul EXISTA. Cel putin cat traim pe acest pamant, timpul exista si isi pune amprenta asupra tuturor fiintelor, lucrurilor, sentimentelor samd.
"The best way to predict the future is to invent it"
"I'm in love with my lust/Burning angel wings to dust"
|
sus |
|
Pasaroi_Cuminte
Expert member 2314 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Poezia NU este realitate. Poezia este ARTA. Poezia este infrumusetare.
Poezia ESTE realitate si ESTE arta in acelasi timp, deorece exprima PREZENTA sufletului CARE ESTE REALITATE.
Iubirea pentru parinti este mult mai asemanatoare cu atasamentul de lunga durata decat cu iubirea pasionala.
Nu asta am spus. Am spus ca iubirea de parinte ARE ACEIASI STRUCTURA ca si iubirea pentru partener.
fata de iubirea-pasiune care este prin esenta trecatoare.
Prin definitie, ceea ce porneste din suflet nu are cum sa fie trecator. ESTE ABSOLUT.
In plus, si iubirea pentru parinti are etape. Intr-un fel simti cand esti copil,
Atunci cand esti copil habar n-ai pe ce lume esti dar apoi sa analizezi.
altfel cand esti matur,
Nu este altfel. Este ACEL.
altfel cand ai la randul tau copii.
Si asta nu inseamna ca ar scadea in intensitate.
Dar nimeni n-a zis ca scade in intensitate.
Pur si simplu se transforma.
Nu se trasnforma , ci ia ALTE VALENTE. Baza fiind aceiasi (sufletul). Tranformarea ca actiunea presupune SCHIMNABAEA tuturor "propietatilor" schimbare, insotita de schimbarea "bazei" .
Timpul EXISTA. Cel putin cat traim pe acest pamant, timpul exista si isi pune amprenta asupra tuturor fiintelor, lucrurilor, sentimentelor samd.
Timpul isi pune amprenta asupra ENTIATILOR BIOLOGICE, BIODEGRADABILE in timp. Dar sufletul este ENERGGIE EMOTIONALA. Nu depinde de TIMPUL ASTA
Multi oameni confunda iubirea cu afectiunea. Sunt doua lucruri diferite.
Sunt SUTE SI SUTE SI SUTE SI ALTE SUTE de cazuri in care intr-un cuplu unul din parteneri moare iar celalalt nu se mai poate casatori sau sa aiba pe altcineva. Si asta pt ca AU CUNOSCUT ADEVARATA IUBIRE si stiu ca NIMIC ALTCEVA SAU ALTCINEVA NU POATE ECHIVALA iubirea =MAXIMUL VIBRATIEI EMOTIONALE A FIINTEI UMANE.
http://www.youtube.com/watch?v=3hxO_RB27jk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=E9SmQW2TPgM&feature=related
"A phoenix is a mythical bird with a tail of beautiful gold and red plumage or purple and blue.
The bird was also said to regenerate when hurt or wounded by a foe, thus being almost immortal and invincible — it is also said that it can heal a person with a tear from its eyes and make them temporarily immune to death. The phoenix is a symbol of fire and divinity." ( Greek mythology )
"Creierul=locul geometric al neuronilor egal departati de inteligenta situati pe cercul purtator al centrelor de vointa" (Eu,Pasaroi_Cuminte)
|
sus |
|
carrie
Expert member 823 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
scris pe 11 sep 2009 11:49 de carrie
Cata vreme traim in corpurile astea biodegradabile, sufletul NU este de sine statator. Sufletul nu se poate manifesta, deocamdata, decat prin intermediul materiei. Asa incat timpul isi pune desigur amprenta acestor manifestari.
Dupa mine iubirea si afectiunea sunt doar valente diferite ale unui singur sentiment POZITIV.
Revin, fiecare simte iubirea/afectiunea altfel, in functie de structura psihologica pe care o are, structura determinata de factori interni si externi (de obicei, scheletul personalitatii se va forma pana la varsta de 7 ani... chit ca atunci cand esti copil se zice ca nu stii pe ce lume traiesti, aceasta perioada iti influenteaza toata viata).
Iubirea-poezie despre care vorbesti... ramane un ideal... intangibil pana la urma. Eu nu cunosc macar un singur cuplu cu vechime considerabila in care sentimentele sa aiba aceleasi valente si manifestari ca la inceput. Pentru ca pur si simplu nu este posibil. DAR ASTA NU INSEAMNA CA NU AM INTALNIT CUPLURI CU VECHIME SI FERICITE.
"The best way to predict the future is to invent it"
"I'm in love with my lust/Burning angel wings to dust"
|
sus |
|
Pasaroi_Cuminte
Expert member 2314 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Cata vreme traim in corpurile astea biodegradabile, sufletul NU este de sine statator. Sufletul nu se poate manifesta, deocamdata, decat prin intermediul materiei.
Sufletul se manifesta prin intermediul energiei emotionale. EFECTELE secundare ale acestei energii se pot manifesta prin intermediul materiei.
Dupa mine iubirea si afectiunea sunt doar valente diferite ale unui singur sentiment POZITIV.
Dupa mine iubirea si afectiunea sunt diferite ca apa si uleiul ca cerul si pamantul.
Revin, fiecare simte iubirea/afectiunea altfel, in functie de structura psihologica pe care o are,
De acord aici.
Iubirea-poezie despre care vorbesti... ramane un ideal... intangibil pana la urma.
Nu este un ideal Este chiar un fenomen real. Materializarea facand-o
lungimea de unda a ambilor parteneri.
Eu nu cunosc macar un singur cuplu cu vechime considerabila in care sentimentele sa aiba aceleasi valente si manifestari ca la inceput.
Carrie, valenta inseamna mobilitate pe diferite orbite avand acelasi centru. O valenta sta putin in starea ocupata.
Pentru ca pur si simplu nu este posibil.
Ba este posibil.
DAR ASTA NU INSEAMNA CA NU AM INTALNIT CUPLURI CU VECHIME SI FERICITE.
Da, Carrie exista astfel de cupluri.
http://www.youtube.com/watch?v=3hxO_RB27jk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=E9SmQW2TPgM&feature=related
"A phoenix is a mythical bird with a tail of beautiful gold and red plumage or purple and blue.
The bird was also said to regenerate when hurt or wounded by a foe, thus being almost immortal and invincible — it is also said that it can heal a person with a tear from its eyes and make them temporarily immune to death. The phoenix is a symbol of fire and divinity." ( Greek mythology )
"Creierul=locul geometric al neuronilor egal departati de inteligenta situati pe cercul purtator al centrelor de vointa" (Eu,Pasaroi_Cuminte)
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a inselat!!! ce fac
Si oricum, atunci cand esti suparat, disperat si/sau vrei sa te razbuni, e posibil sa rationezi la rece abia dupa ce ai facut un pas care poate fi gresit.
Exista greseli si greseli. Sa fim seriosi: o suparare datorata unui lucru de care nici nu esti tu vinovat nu te poate arunca dincolo de tot ceea ce esti tu, nu-ti poate anula toate principiile, toate ideile, intregul tau mod de a fi, astfel incat sa ajungi sa faci... ORICE!
Eu cred ca poti iubi pe cineva si sa faci sex cu altcineva, desigur numai in anumite situatii. Pentru ca vezi tu, fiecare persoana iubeste altfel si, chiar la aceasi persoana, sentimentele difera
Nu cred ca poti iubi si sa faci sex cu altcineva, aceste doua chestii sunt... antagonice! Probabil nu avem aceeasi definitie a iubirii, altfel nu ar avea sens o discutie pe aceasta tema. Iubirea adevarata exclude alunecari spre terti si asta nu se intampla din motive de morala ("eu iubesc pe X, in concluzie imi impun sa nu am relatii sexuale cu alte persoane"), ci din insusi sentimentul de iubire, este ceva implicit. Numai daca iubirea este perceputa intr-un sens restrans (adica avand la baza doar sentimente de amicitie, potrivire de opinii, compatibilitate pe multe planuri), atunci probabil ca sexul cu terti nu ar fi considerat chiar o crima impotriva celuilalt, impotriva ta si impotriva iubirii.
Cum adica "fiecare persoana iubeste altfel"? Poate ca manifestari.... exteriorizare...., altele, dar nu in privinta asta! Adica a iubi "altfel" inseamna ca-l poti si insela? Acel "altfel" inseamna in realitate "mai putin" sau "deloc" si cred ca aici confuzia vine din diferenta intre definitiile pe care le dam (tu si noi) iubirii.
Cat despre sexul "post inselat", situatia expusa de tine cu el inhibat si ea simtind repulsie este numai una din multele variante posibile. Eu chiar am citit la un moment dat un studiu - cat o fi de adevarat nu stiu, ca studiile sunt cum sunt - care zicea ca in multe cazuri dupa o aventura ocazionala a barbatului, viata sexuala a cuplului se imbunatateste. Si chestiunea cu comparatia si cu gelozia ca a partenerul a fost intim cu altcineva... hmmm... se poate intampla si daca partenerul nu inseala... pana la urma, nu (prea) ne casatorim cu persoane care au fost virgine inainte sa ne cunoasca.
Gelozia retroactiva este una, iar ceea ce simti dupa ce "marea iubire" te-a inselat este cu totul alta. Nu ai cum sa iti acuzi partenerul ca a mai avut un numar rezonabil de relatii serioase inainte de a te cunoaste pe tine, ele fac parte din trecutul lui in care tu nu existai. In cazul inselatului, problema se pune cu totul altfel: era cu tine si totusi a facut sex si cu alta!
Cred ca suferinta asta pe care tu o acuzi ca ar fi mai mare decat cea care ar interveni in situatia unei rupturi nu e decat o usoara stare de disconfort care mai apare cand si cand sa te sacaie putin, dar este cu mult mai estompata decat suferinta despartirii.
Oarecare disconfort?!? Cred ca mai bine mi-as aplica 1000 de lovituri de bici decat sa mai partajez acelasi pat cu el dupa ce si-a facut de cap cu alta! Nu cred ca i-as mai suporta prezenta nici in acelasi apartament, dar'mite sa mai facem si "dragoste" (care dragoste?!?)!
Poate partenerul a facut numai o mica escala. Se mai intampla.
Pai daca tot calatoreste cu low-cost, ii doresc plimbare placuta in continuare, cu siguranta escalele in alte aeroporturi/gari vor continua sa fiinteze, in iubire eu prefer companiile de linie, serioase, cu rute directe!
Si, asa cum am mai zis mai sus, sentimentele nu mai pot fi niciodata cum au fost.
Ba pot fi, insa este nevoie de doua fiinte aflate pe acceasi lungime de unda, dotate cu multa vointa, putere de lupta si o terratona de sentimente....
Nici eu nu zic ca parintii trebuie sa stea impreuna daca nu se mai inteleg si daca exista in casa un climat ostil, de dragul copiilor. De acord ca nu are niciun rest. Dar faptul ca unul a calcat stramb o data poate ca nu prezinta atata gravitate cat sa creeze un climat ostil, daca cei 2 se inteleg bine.
Daca cei doi "se inteleg bine", nu vad unde se incadreaza episodul cu inselatul. In orice caz, dupa o astfel de "intamplare" ostilitatea este cel mai bland lucru care poate aparea!
P.S. Am o intrebare cu tenta "profesionala", al carei raspuns il intuiesc: daca ai fi in postura unui judecator si ti s-ar prezenta un caz de adulter, ce i-ai sfatui pe cei doi soti?
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
carrie
Expert member 823 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a inselat!!! ce
scris pe 12 sep 2009 12:17 de carrie
In primul rand, judecator nu mi-ar placea in niciun caz sa fiu... pentru ca imi place sa imi sustin parerea cu teorii pertinente...dar multe situatii sunt asa de incalcite incat daca as fi judecator nu as sti cui sa dau dreptate.
Raspunsul la intrebarea ta este cel la care te astepti... pentru ca oricum legea zice ca, chipurile, atunci cand partile vin in audienta pentru introducerea divortului, judecatorul va trebui sa dea sfaturi de impacare...
Adevarul e ca oricum un judecator nu intra in chestiuni personale, el pur si simplu judeca ceea ce este investit sa judece.
Dar da, legea este in favoarea conservarii familiei, procedura divortului stingandu-se prin impacarea partilor, in orice faza procesuala s-ar afla.
A propos de divorturi, sa stii ca poate unul dintre motivele pentru care o escapada accidentala mi se pare scuzabila este ca deja am vazut atatea divorturi si partaje urate ca imi este scarba de ce isi pot face unul altuia 2 oameni care candva au impartit acelasi pat... Exista si divorturi civilizate... dar si divorturi in care trebuie sa afle toata sala tot felul de amanunte, divorturi in care fiecare se spurca cum poate... exista partaje civilizate, dar si partaje in care partile - sau una din ele - tin mortis ca in masa partajabila sa intre si cutare bunuri, fiecare in valoare de 10 sau 15 lei. Penibil si trist.
De asta... mi se pare ca un mic "pas pe alaturi" este asa de putin fata de cat de mult rau ii poti face celuilalt.
Black: ba da, avem o relatie bazata pe sentimente si amandoi suntem oameni de "bine", potriviti, cu principii samd. In plus evident ca a intervenit si obisnuita, faptul ca avem pareri convergente de cele mai multe ori, faptul ca facem o multime de lucruri impreuna si faptul ca ne simtim foarte bine impreuna, faptul - pe care il consider foarte important - ca nu ne certam aproape niciodata, iar daca ne certam sunt chestii minore, faptul ca el este echilibrul meu de "acasa" care ma ajuta sa "functionez" la parametri optimi pe plan profesional. Eu nu pot vedea cum ar putea sa imi fie intr-o alta relatie mai bine decat imi este cu el.
Nu am zis niciodata ca mi-ar fi totuna sa ma insele sau nu sau ca nu as suferi daca asa ceva s-ar intampla acum, avand in vedere tot ce am scris mai sus si avand in vedere ca eu sper ca aceasta relatie sa fie una definitiva. Am mai zis si ca eu una, in momentul de fata, nu am nici cea mai mica intentie de a insela.
DAR exista un mare DAR: acela ca niciodata nu stii ce se intampla maine. Si nu poti sa stii cu exactitate cum ai reactiona intr-o anumita situatie, pana nu esti in pus efectiv in situatia respectiva. Pentru ca una este sa vorbesti la rece si alta e sa ti se intample un anume lucru. Si mai mult decat atat, convingerea mea intima este ca aproape fiecare om merita a o doua sansa in viata sau poate chiar mai multe. Nu numai in plan relational/personal, ci in general.
Si pana la urma, nu inteleg de ce ar trebui sa dau eu socoteala despre ce fel de relatie am eu si pe ce sentimente este bazata?! Pentru ca cu totii discutam mai mult teoretic si putin din practica noastra si a celor din jur. Cati dintre cei care sustin cu atata fervoare absolutul iubirii au trait efectiv asa ceva? Dar prin trait ma refer la o relatie de foarte lunga durata... o relatie cu bune si rele. Nimeni... pentru ca suntem cu totii foarte tineri. Si nu poti sa afirmi ca "dupa 30 de ani, sentimentele raman la fel daca exista iubirea "aia" " pentru ca pur si simplu NU ai trait asa ceva. Asta poti poate sa afirmi la 50 de ani. Daca ai sa mai consideri asa ceva si atunci.
"The best way to predict the future is to invent it"
"I'm in love with my lust/Burning angel wings to dust"
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a inselat!!
Hai Exotico..nu deveni emo chiar acum
Biciul il preferi roz si cu puf?
Cred ca iti va intari convingerea ca ai facut alegerea buna cu biciul ..
Biciul (rosu!) cu puf este pentru conflictele cu ghilimele care sunt imaginate in cuplu doar pentru placerea pedepsei! In rest, nu... chiar nu am tendinte de alunecare in zona emo!
Carrie : eu cred ca tu si iubitul tau nu aveti o relatie bazata pe sentimente puternice,ci pe OBISNUINTA ...tu singura ai spus asta.
De aici rezulta diferenta de opinii dintre noi si acesta este motivul pentru care noi am intrebat-o ce fel de relatie are: daca nu exista acea parte pe care nu stiu cum sa o numesc.... "pasionala" nu este cuvantul potrivit.... acel ceva care face ca relatia sa fie mult-mult deasupra unei prietenii obisnuite, perceptia asupra inselatului nu poate fi inteleasa.... Cand doar tii la omul de langa tine, dar nu il iubesti cu toata fiinta ta, cand nu te simti practic dizolvata si renascuta in acel trup comun, numit cuplu, cand ceea ce te leaga de el se rezuma la compatibilitati de toate felurile, fara acea fascinatie pe care numai cand iubesti o simti, poti probabil sa ierti o infidelitate... si nu intelegi ca a insela, chiar si numai o data, inseamna a nega iubirea, a fi un om cu sentimente schioape si moralitate discutabila.... Daca te-a inselat si il ierti, inseamna ca accepti aceste adevaruri si te complaci intr-un univers in doi in care ele exista pentru ca, sa fim seriosi, oamenii nu se schimba structural practic niciodata. A ierta inseamna sa scazi stacheta, sa renunti la principii si moralitate in cuplu, precum si la ideea ca omul de langa tine te iubeste... Daca poti trai asa....., iarta-l.
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a inselat!!
Raspunsul la intrebarea ta este cel la care te astepti... pentru ca oricum legea zice ca, chipurile, atunci cand partile vin in audienta pentru introducerea divortului, judecatorul va trebui sa dea sfaturi de impacare...
Adevarul e ca oricum un judecator nu intra in chestiuni personale, el pur si simplu judeca ceea ce este investit sa judece.
Dar da, legea este in favoarea conservarii familiei, procedura divortului stingandu-se prin impacarea partilor, in orice faza procesuala s-ar afla.
Stiam eu ca nu as putea fi un bun judecator! Eu zic ca depinde de motive: chiar daca legea este in favoarea mentinerii familiei, trebuie judecate motivele pentru care s-a ajuns la conflict si cercetat daca exista solutii reale de remediere. Daca mariajul a fost din capul locului o greseala (multi se casatoresc fara sa se cunoasca bine inainte), nu vad de ce ar trebui conservat; mai bine cei doi sunt eliberati din acel jug, pe care oricum nu vor putea sa-l poarte mult timp, si lasati sa isi croiasca viata cu mai multa maturitate, avand in vedere experienta din care se presupune ca au invatat ceva.
A propos de divorturi, sa stii ca poate unul dintre motivele pentru care o escapada accidentala mi se pare scuzabila este ca deja am vazut atatea divorturi si partaje urate ca imi este scarba de ce isi pot face unul altuia 2 oameni care candva au impartit acelasi pat... Exista si divorturi civilizate... dar si divorturi in care trebuie sa afle toata sala tot felul de amanunte, divorturi in care fiecare se spurca cum poate... exista partaje civilizate, dar si partaje in care partile - sau una din ele - tin mortis ca in masa partajabila sa intre si cutare bunuri, fiecare in valoare de 10 sau 15 lei. Penibil si trist.
De asta... mi se pare ca un mic "pas pe alaturi" este asa de putin fata de cat de mult rau ii poti face celuilalt.
Daca cei doi ar fi capabili sa se "spurce" unul pe altul din cauza unor neintelegeri, divortul mi se pare calea perfecta de a iesi dintr-o relatie in care nu aveau ce cauta! Adica sa-l iert daca face sex cu alta in ideea ca la divort ar putea fi mai rau?!? Mizeriile care se intampla la divort nu fac decat sa arate fata reala a celor doi fosti parteneri.... Cunosc persoane care au divortat civilizat, este ok daca cei doi ajung la concluzia ca nu (mai) sunt compatibili si aleg sa-si desparta drumurile.
Nu am zis niciodata ca mi-ar fi totuna sa ma insele sau nu sau ca nu as suferi daca asa ceva s-ar intampla acum, avand in vedere tot ce am scris mai sus si avand in vedere ca eu sper ca aceasta relatie sa fie una definitiva. Am mai zis si ca eu una, in momentul de fata, nu am nici cea mai mica intentie de a insela.
DAR exista un mare DAR: acela ca niciodata nu stii ce se intampla maine. Si nu poti sa stii cu exactitate cum ai reactiona intr-o anumita situatie, pana nu esti in pus efectiv in situatia respectiva.
Relatiile de felul celei in care esti tu implicata au sanse mari sa reziste (am cazuri in familie de casnicii pe viata, construite pe baza compatibilitatii, intelegerii), monotonia are alte valente, mai usor suportabile in asfel de relatii, DAR...... eu cred ca exista si riscul ca, la un moment dat, unul din parteneri sa gaseasca, intamplator, o fiinta fata de care sa simta acea iubire totala..... pe care nu o are "acasa"...... si atunci este posibil ca relatia bazata pe compatibilitati sa nu reziste....
Stii, toti ne dorim in adancul sufletului doua lucruri, combinate: o relatie pentru eternitate si iubirea aceea fascinanta, totala, care sa te faca sa te topesti.... Problema este oarecum perversa: iubirea totala nu rezista, in general, o eternitate......, iar doar relatia eterna, fara scanteia si fascinatia iubirii totale, nu ne este aproape niciodata suficienta.... Ce alegem? Siguranta unei relatii obisnuite sau... riscul unei iubiri arzande, dar finite? Fericirea calma, la cote de 60-70%, sau fericirea absoluta, 100%, dar efemera?
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
Pasaroi_Cuminte
Expert member 2314 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a insel
100 % eterna.
http://www.youtube.com/watch?v=3hxO_RB27jk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=E9SmQW2TPgM&feature=related
"A phoenix is a mythical bird with a tail of beautiful gold and red plumage or purple and blue.
The bird was also said to regenerate when hurt or wounded by a foe, thus being almost immortal and invincible — it is also said that it can heal a person with a tear from its eyes and make them temporarily immune to death. The phoenix is a symbol of fire and divinity." ( Greek mythology )
"Creierul=locul geometric al neuronilor egal departati de inteligenta situati pe cercul purtator al centrelor de vointa" (Eu,Pasaroi_Cuminte)
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a i
100 % eterna.
0,000....01% dintre oameni ar fi capabili de asa ceva, iar probabilitatea ca ei sa se gaseasca unul pe celalalt reduce si mai mult sansele ca un asemenea cuplu sa se nasca (de conservarea si dezvoltarea lui s-ar ocupa cei doi, ideea este sa se intalneasca)!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
Pasaroi_Cuminte
Expert member 2314 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te
raportat la mapamond sunt 10 % (pietrele scumpe nu se gasesc pe orice poteca)
http://www.youtube.com/watch?v=3hxO_RB27jk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=E9SmQW2TPgM&feature=related
"A phoenix is a mythical bird with a tail of beautiful gold and red plumage or purple and blue.
The bird was also said to regenerate when hurt or wounded by a foe, thus being almost immortal and invincible — it is also said that it can heal a person with a tear from its eyes and make them temporarily immune to death. The phoenix is a symbol of fire and divinity." ( Greek mythology )
"Creierul=locul geometric al neuronilor egal departati de inteligenta situati pe cercul purtator al centrelor de vointa" (Eu,Pasaroi_Cuminte)
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
raportat la mapamond sunt 10 % (pietrele scumpe nu se gasesc pe orice poteca)
Sper ca n-ai folosit EXCEL, este slabut in probleme de statistica.... Incearca in MATLAB....
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
Pasaroi_Cuminte
Expert member 2314 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Indiciu: Miscarea brawniana. Sper ca n-ai folosit MATLAB este destul de vechi.
Tot ce ai nevoie este de C++ si minte ( cat mai multa minte ) si cunostiinte pe care sa le interpretzi + spirit creator + ultra-sensibilitate asupra proceselor implicate.
Have fun.
A da si focul intern care nu te lasa.
http://www.youtube.com/watch?v=3hxO_RB27jk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=E9SmQW2TPgM&feature=related
"A phoenix is a mythical bird with a tail of beautiful gold and red plumage or purple and blue.
The bird was also said to regenerate when hurt or wounded by a foe, thus being almost immortal and invincible — it is also said that it can heal a person with a tear from its eyes and make them temporarily immune to death. The phoenix is a symbol of fire and divinity." ( Greek mythology )
"Creierul=locul geometric al neuronilor egal departati de inteligenta situati pe cercul purtator al centrelor de vointa" (Eu,Pasaroi_Cuminte)
|
sus |
|
carrie
Expert member 823 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a insel
scris pe 12 sep 2009 15:23 de carrie
Stiam eu ca nu as putea fi un bun judecator! Eu zic ca depinde de motive: chiar daca legea este in favoarea mentinerii familiei, trebuie judecate motivele pentru care s-a ajuns la conflict si cercetat daca exista solutii reale de remediere. Daca mariajul a fost din capul locului o greseala (multi se casatoresc fara sa se cunoasca bine inainte), nu vad de ce ar trebui conservat; mai bine cei doi sunt eliberati din acel jug, pe care oricum nu vor putea sa-l poarte mult timp, si lasati sa isi croiasca viata cu mai multa maturitate, avand in vedere experienta din care se presupune ca au invatat ceva.
Crede-ma ca desi legea este teoretic in favoarea mentinerii familiei, niciun judecator nu te tine casatorit impotriva vointei tale. Cand judecatorul intra cu 100 de cauze pe sedinta, il doare exact in cot, ca sa nu zic altceva, de aia 2 care divorteaza. Administreaza probele cerute si pronunta divortul. Punct!
Doar daca partile se razgandesc si nu mai vor sa divorteze, se respinge actiunea si gata, nu ii mai intreaba nimeni de ce s-au razgandit. E vorba pur si simplu de sala de judecata, de date concrete, de da sau nu, nu de terapie de cuplu.
Daca cei doi ar fi capabili sa se "spurce" unul pe altul din cauza unor neintelegeri, divortul mi se pare calea perfecta de a iesi dintr-o relatie in care nu aveau ce cauta! Adica sa-l iert daca face sex cu alta in ideea ca la divort ar putea fi mai rau?!? Mizeriile care se intampla la divort nu fac decat sa arate fata reala a celor doi fosti parteneri.... Cunosc persoane care au divortat civilizat, este ok daca cei doi ajung la concluzia ca nu (mai) sunt compatibili si aleg sa-si desparta drumurile.
M-ai inteles gresit. Nu sa il ierti ca face sex cu alta ca s-ar putea sa fie mai rau la divort. Ideea pe care voiam sa o exprim era ca o chestiune ca o partida de sex accidentala si regretata e o chestiune relativ minora fata de ce probleme am vazut de atatea ori in instanta ca ies la suprafata atunci cand e pe rol o actiune de divort. Si am zis ca EXISTA si divorturi civilizate, fara doar si poate. Eu doar am facut o comparatie intre un accident petrecut intr-o relatie normala si probleme mult mai grave.
Relatiile de felul celei in care esti tu implicata au sanse mari sa reziste (am cazuri in familie de casnicii pe viata, construite pe baza compatibilitatii, intelegerii), monotonia are alte valente, mai usor suportabile in asfel de relatii, DAR...... eu cred ca exista si riscul ca, la un moment dat, unul din parteneri sa gaseasca, intamplator, o fiinta fata de care sa simta acea iubire totala..... pe care nu o are "acasa"...... si atunci este posibil ca relatia bazata pe compatibilitati sa nu reziste....
Stii, toti ne dorim in adancul sufletului doua lucruri, combinate: o relatie pentru eternitate si iubirea aceea fascinanta, totala, care sa te faca sa te topesti.... Problema este oarecum perversa: iubirea totala nu rezista, in general, o eternitate......, iar doar relatia eterna, fara scanteia si fascinatia iubirii totale, nu ne este aproape niciodata suficienta.... Ce alegem? Siguranta unei relatii obisnuite sau... riscul unei iubiri arzande, dar finite? Fericirea calma, la cote de 60-70%, sau fericirea absoluta, 100%, dar efemera?
Da, ai dreptate, cel mai probabil relatia bazata pe compatibilitate nu ar rezista in fata unui asemenea val pasional, dar stii care e problema? Cazurile in care "parasirea barcii" si iubirea "aia" ar fi impartasita sunt rare. Si mult mai des se intampla ca rezultatul sa fie dezastruos. Adica dupa ce trece perioada aia "oarba", pasiunea furtunoasa se stinge si cel care a renuntat la o relatie in care era fericit 70% cum zici tu se trezeste singur si/sau dezamagit si isi dea seama ca a gresit. Sau intemeiaza o relatie noua... si cu timpul ajunge tot la acel 70% sau poate mai jos... pentru ca asa cum ai recunoscut si tu, acea iubire 100% este finita. Si ajunge sa se intrebe daca a ales bine. Stii, nu degeaba e proverbul ala cu vrabia din mana si cioara de pe gard. ..
A, si mai am de adaugat inca 2 chestiuni psihologice... cunosc un psiholog foarte bun, care a "readus" pe linia de plutire niste cunoscuti de-ai mei care erau destul de debusolati (la modul serios, nu deprimare pasagera).
1. Exista foarte multi oameni care datorita pattern-ului din copilarie prin care asociaza iubirea si relatiile cu suferinta (avand ca punct de plecare relatia parintilor), sunt capabili sa renunte la o relatie fericita doar pt ca le lipseste CEVA si nu isi dau seama ce. Acel CEVA este suferinta. Si daca nu se trezesc la timp, dau cu piciorul unei relatii ok pentru una in care sufera si sunt tratati aiurea. Ei simt ca le lipseste ceva. Doar ca ei cred ca e vorba de acel "ceva" numit iubire cand de fapt ceea ce le lipseste este suferinta pe care creierul lor o asociaza cu iubirea. Ceea ce nu e de mirare, avand in vedere ca multi au crescut in familii disfunctionale... plus de asta mereu in istorie iubirea e asociata cu suferinta, cu sfarsitul prematur, chiar cu moartea prematura, pasiunea oarba produce razboaie prin diverse epopei, etc.
2. Mi-a mai spus ca 90% la suta din oamenii care vin la terapie au ceva pasiune, de cele mai multe ori nematerializata, fata de ceva coleg de serviciu. Or, atunci cand ai o astfel de pasiune, chiar fara sa faci nimic in acest sens, e clar ca cel putin o perioada sentimentele tale fata de partener sunt usor schimbate.
In fine... eu cred mai mult in psihologie, in cauza si efect, decat in poezie.
Si nici unul dintre voi, data fiind varsta noastra foarte frageda - a tuturor - nu poate spune ca a trait o astfel de dragoste poetica si absoluta "da capo al fine". Pentru ca niciunul dintre noi nu ar fi avut timp si mai avem, cel putin teoretic, o buna bucata de viata inainte.
Si chiar daca procentul ala de oameni ar fi cum zice Pasaroi, de 10 la suta (desi eu tind mai degraba spre procentul lui Exotic), probabilitatea de 1 la 10 de a intalni un astfel de om nu mi se pare extrem de incurajatoare...
"The best way to predict the future is to invent it"
"I'm in love with my lust/Burning angel wings to dust"
|
sus |
|
carrie
Expert member 823 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a insel
scris pe 12 sep 2009 15:54 de carrie
Stii, toti ne dorim in adancul sufletului doua lucruri, combinate: o relatie pentru eternitate si iubirea aceea fascinanta, totala, care sa te faca sa te topesti.... Problema este oarecum perversa: iubirea totala nu rezista, in general, o eternitate......, iar doar relatia eterna, fara scanteia si fascinatia iubirii totale, nu ne este aproape niciodata suficienta.... Ce alegem? Siguranta unei relatii obisnuite sau... riscul unei iubiri arzande, dar finite? Fericirea calma, la cote de 60-70%, sau fericirea absoluta, 100%, dar efemera?
Acum, citind mai cu atentie acesta paragraf, realizez ca parerile noastre nu sunt diametral opuse .
Tu afirmi la randul tau ca aceasta iubire absoluta la cota 100% este efemera. Sentimentul asta de exaltare, ca este iubire, pasiune, orbire sau ce o fi, care apare in multe relatii la inceput esti de acord ca nu tine o eternitate. Deci usor, usor, sentimentele capata alte valente si in timp, raportat la o scala pe care acest sentiment este 100%, ajung undeva pe la 60-70% (cam ca la relatiile cum le spui tu, bazate pe compatibilitate, la care la inceput poate nu a existat aceasta exaltare, ci s-au nascut din prietenie sau stiu eu ce).
Acum, eu pun problema in felul urmator: in faza de exaltare, in principiu sunt de acord ca nu (prea) exista varianta inselatului, relatia e prea noua, sunt prea multe lucruri nedescoperite, etc. Dar faza asta tine, statistic, pana la cel mult 3 ani (difera de la cuplu la cuplu, hai sa zic cu indulgenta ca la unii ar putea tine mai mult, desi ma indoiesc).
Dupa ce trece faza asta si am ajuns la 60-70% la suta... deja poate sa apara gandul inselatului. Si sa zicem ca daca un partener e mai slab de inger, pune in practica acest gand. Deja e posibil, faza de apogeu, de 100% fiind trecuta. Ce e de facut in situatia asta, dupa tine? Pui punct fara drept de apel, constienta fiind ca urmatoare poveste de dragoste are mari sanse sa fie la fel, sperand totusi ca viitorul partener, in momentul in care incep sa scada procente din magicul 100%, sa fie suficient de cu capul pe umeri sa aleaga, de data asta constient (intrucat la 100% inselatul nici macar nu e "in schema", dar apoi...), sa nu insele?
Daca nu ma insel, cred ca baiatul care a lansat topicul a avut o relatie de 5 ani parca, relatie care s-a terminat din cauza ca ea a calcat stramb, iar acum are cam aceasi problema cu actuala sotie, nu-i asa?
"The best way to predict the future is to invent it"
"I'm in love with my lust/Burning angel wings to dust"
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Indiciu: Miscarea brawniana. Sper ca n-ai folosit MATLAB este destul de vechi.
Tot ce ai nevoie este de C++ si minte ( cat mai multa minte ) si cunostiinte pe care sa le interpretzi + spirit creator + ultra-sensibilitate asupra proceselor implicate.
Have fun.
Am controlat si am de toate... mai putin solide cunostinte de C++, poate compensez cu o doza suplimentara de ultra-sensibilitate....
A da si focul intern care nu te lasa.
Era sa-mi arda si locul de munca in seara asta, cred ca s-a propagat focul ala intern in imprejurimi....
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te-a i
Ideea pe care voiam sa o exprim era ca o chestiune ca o partida de sex accidentala si regretata e o chestiune relativ minora fata de ce probleme am vazut de atatea ori in instanta ca ies la suprafata atunci cand e pe rol o actiune de divort. Si am zis ca EXISTA si divorturi civilizate, fara doar si poate. Eu doar am facut o comparatie intre un accident petrecut intr-o relatie normala si probleme mult mai grave.
Ce probleme "mult mai grave" decat infidelitatea pot aparea intr-un cuplu in care exista iubire? Daca in ecuatie avem iubire, atunci exista si respect reciproc, si intelegere, si colaborare, si multe altele, astfel incat se exclud bataia, vocabularul suburban, scandalurile si alte asemenea probleme. Tu la care faci referire?
Da, ai dreptate, cel mai probabil relatia bazata pe compatibilitate nu ar rezista in fata unui asemenea val pasional, dar stii care e problema? Cazurile in care "parasirea barcii" si iubirea "aia" ar fi impartasita sunt rare. Si mult mai des se intampla ca rezultatul sa fie dezastruos. Adica dupa ce trece perioada aia "oarba", pasiunea furtunoasa se stinge si cel care a renuntat la o relatie in care era fericit 70% cum zici tu se trezeste singur si/sau dezamagit si isi dea seama ca a gresit. Sau intemeiaza o relatie noua... si cu timpul ajunge tot la acel 70% sau poate mai jos... pentru ca asa cum ai recunoscut si tu, acea iubire 100% este finita. Si ajunge sa se intrebe daca a ales bine. Stii, nu degeaba e proverbul ala cu vrabia din mana si cioara de pe gard. ..
Cand ma refer la diferenta dintre sentimentele de iubire si cele un pic mai... plate, in care nu exista "scanteia" specifica iubirii, nu ma gandesc la pasiunea pura, care s-ar traduce mai degraba prin atractie 90% fizica, ci la acea fascinatie pe care o simti in preajma unei fiinte care nu numai ca te completeaza, dar te face sa vibrezi, iti transforma complet universul si iti da energia pentru a face practic orice! Este acel ceva pe care il simti in plus fata de ceea ce simti pentru un membru de familie foarte apropiat.... Chiar daca esti constient ca o ruptura la un moment dat, o fisura cat de mica in acea iubire te-ar face sa suferi enorm, tot nu poti sa nu risti.... ceea ce traiesti in acele zile, saptamani, luni, ani, merita orice sacrificiu! Fie si amintirea unor astfel de trairi te poate hrani spiritual mult timp.....
De ce risti? pentru ca intr-o relatie de iubire intensa poti avea totul.... pe cand intr-o relatie plata, niciodata nu vei atinge acel punct de maxim si mereu vei tanji dupa el.... si stiind ca nu-l poti atinge cu cel de langa tine, il vei cauta instinctiv in afara si sansele de a te indragosti de altcineva sunt mai mari decat in cazul unei iubiri 100%, care in timp poate a scazut in intensitate, sa zicem, la 70-80%... Cu partenerul cu care ai avut 100% ai amintiri ale punctului de maxim, cu celalalt nu ai decat regretul (subconstient) de a nu fi simtit niciodata asa ceva....
A, si mai am de adaugat inca 2 chestiuni psihologice... cunosc un psiholog foarte bun, care a "readus" pe linia de plutire niste cunoscuti de-ai mei care erau destul de debusolati (la modul serios, nu deprimare pasagera).
1. Exista foarte multi oameni care datorita pattern-ului din copilarie prin care asociaza iubirea si relatiile cu suferinta (avand ca punct de plecare relatia parintilor), sunt capabili sa renunte la o relatie fericita doar pt ca le lipseste CEVA si nu isi dau seama ce. Acel CEVA este suferinta. Si daca nu se trezesc la timp, dau cu piciorul unei relatii ok pentru una in care sufera si sunt tratati aiurea. Ei simt ca le lipseste ceva. Doar ca ei cred ca e vorba de acel "ceva" numit iubire cand de fapt ceea ce le lipseste este suferinta pe care creierul lor o asociaza cu iubirea. Ceea ce nu e de mirare, avand in vedere ca multi au crescut in familii disfunctionale... plus de asta mereu in istorie iubirea e asociata cu suferinta, cu sfarsitul prematur, chiar cu moartea prematura, pasiunea oarba produce razboaie prin diverse epopei, etc.
Suferinta nu este ceva ce "ne dorim", fie si inconstient; de suferinta fugim.... Cand suntem mici si neexperimentati, in adolescenta, facem uneori greseala de a ne indragosti de persoane incompatibile cu noi, ajungem sa cunoastem gustul suferintei si.... ne invatam minte. Familiile disfunctionale din care, eventual, provenim ne invata si ele aceeasi lectie: sa fim foarte atenti pe cine alegem sa ne stea aproape! Nu vrem sa repetam greselile celor apropiati si nici pe ale noastre. Daca stim sa gestionam aceste informatii, vom face alegeri bune.
2. Mi-a mai spus ca 90% la suta din oamenii care vin la terapie au ceva pasiune, de cele mai multe ori nematerializata, fata de ceva coleg de serviciu. Or, atunci cand ai o astfel de pasiune, chiar fara sa faci nimic in acest sens, e clar ca cel putin o perioada sentimentele tale fata de partener sunt usor schimbate.
90%??? My God! Enorm! Sper ca nu vin prea multi la terapie, altfel ar fi tragic.... Iarasi ajungem la definitia iubirii: pai daca tu iti iubesti partenerul "de acasa" si, asa cum se intampla in general, nu ai acelasi loc de munca cu el, te simti atras de colega/colegul de serviciu, inseamna ca mare iubire nu ai tu pentru partenerul de cuplu. Daca as crede ce zice psihologul tau, n-as mai intra niciodata intr-o relatie pentru ca nu as avea chef sa imi tremure sufletul in fiecare secunda cand el e la serviciu ca poate colega de birou ii face ochi dulci sau el ei! Nu vreau sa ajung sa merg in vizite inopinate la el la serviciu altfel decat ca sa-l iau in oras cateodata sau sa-i fac o surpriza, nu vreau sa ma omoare gandurile negre in timpul fanteziilor noastre "la birou", imaginandu-mi ca el o are in minte pe colega de la job!
Si chiar daca procentul ala de oameni ar fi cum zice Pasaroi, de 10 la suta (desi eu tind mai degraba spre procentul lui Exotic), probabilitatea de 1 la 10 de a intalni un astfel de om nu mi se pare extrem de incurajatoare...
Eu zic ca merita sa astepti..... calitatea conteaza....
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
carrie
Expert member 823 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: te
scris pe 13 sep 2009 11:08 de carrie
Suferinta nu este ceva ce "ne dorim", fie si inconstient; de suferinta fugim.... Cand suntem mici si neexperimentati, in adolescenta, facem uneori greseala de a ne indragosti de persoane incompatibile cu noi, ajungem sa cunoastem gustul suferintei si.... ne invatam minte. Familiile disfunctionale din care, eventual, provenim ne invata si ele aceeasi lectie: sa fim foarte atenti pe cine alegem sa ne stea aproape! Nu vrem sa repetam greselile celor apropiati si nici pe ale noastre. Daca stim sa gestionam aceste informatii, vom face alegeri bune.
Nu e ceva ce ne dorim CONSTIENT. Este foarte greu de explicat si desi pare ilogic, din pacate este foarte real. Si de cele mai multe ori, oamenii care isi doresc cu tot dinadinsul sa NU repete greselile parintilor o vor face. Pentru ca atunci cand tu NU doresti sa faci ceva si te concentrezi asupra a ceea ce nu doresti, nu faci decat sa atragi ceea ce nu doresti. Nu e o atitudine potrivita. Stii, razboiul impotriva drogurilor aduce mai multi dependenti, razboiul impotriva terorismului aduce mai mult terorism, razboiul impotriva razboiului nu reuseste sa aduca pacea. De ce? Pentru ca nu punem problema cum trebuie. Dar asta este alta poveste. Inveti din greseli? Bine ar fi... insa problema e ca de cele mai multe ori le repeti.
Cu privire la amintirea acelui 100% care ar ramane cand relatia a ajuns pe la 70-80%... si care zici tu ca ar fi un factor de stabilitate in relatie...mie mi se pare mai degraba o chestiune trista decat una care ar da in continuare stabilitate cuplului. Cand relatia e constanta, treci mai usor peste asa zisa "lipsa a plenitudinii" (discutabila), zic eu. Pentru ca poti privi lucrurile si asa cum le privesti tu, dar ce te faci daca privesti lucrurile la modul in care nu iti ajunge amintirea acelui 100%, ci te ajunge dorinta de a il retrai. Si constati ca nu mai poti retrai acel 100% cu aceasi persoana si decizi sa il cauti din nou?! Exista si posibilitatea asta, nu-i asa? Nimanui nu ii place sa traiasca din amintiri. Pana la urma prezentul conteaza, trecutul e trecut si viitorul e incert. Asa ca depinde de punctul de vedere din care privesti lucrurile. Eh, nimic nu iti da nicio certitudine pe lumea asta. Singura certitudine e ca, iubind sau nu, studiind sau nu, avand bani sau nu, intr-o zi vom muri. E singura certitudine (de fapt, cum zicea un banc, e prima certitudine, a doua este ca trebuie sa platim impozitele )
"The best way to predict the future is to invent it"
"I'm in love with my lust/Burning angel wings to dust"
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Nu e ceva ce ne dorim CONSTIENT. Este foarte greu de explicat si desi pare ilogic, din pacate este foarte real. Si de cele mai multe ori, oamenii care isi doresc cu tot dinadinsul sa NU repete greselile parintilor o vor face. Pentru ca atunci cand tu NU doresti sa faci ceva si te concentrezi asupra a ceea ce nu doresti, nu faci decat sa atragi ceea ce nu doresti. Nu e o atitudine potrivita. Stii, razboiul impotriva drogurilor aduce mai multi dependenti, razboiul impotriva terorismului aduce mai mult terorism, razboiul impotriva razboiului nu reuseste sa aduca pacea. De ce? Pentru ca nu punem problema cum trebuie. Dar asta este alta poveste. Inveti din greseli? Bine ar fi... insa problema e ca de cele mai multe ori le repeti.
Daca ne duce cat de cat capul, eu cred ca putem invata din greselile proprii si ale celor din jurul nostru. Era o cugetare care spunea cam asa: Oamenii normali invata din propriile greseli; oamenii destepti invata din greselile altora. Conteaza mult si vointa cu care esti inzestrat si... multe altele, dar se poate; in fond, nebun sa fii sa mergi pe drumuri infundate! Ceea ce spui tu seamana, de exemplu, cu acel "masochism" al unor fete care, desi stiu ca vor fi umilite si vor suferi, cauta baieti smecheri, "bad boys"...., dar al lor IQ nu este cel despre care vorbim.
Cu privire la amintirea acelui 100% care ar ramane cand relatia a ajuns pe la 70-80%... si care zici tu ca ar fi un factor de stabilitate in relatie...mie mi se pare mai degraba o chestiune trista decat una care ar da in continuare stabilitate cuplului. Cand relatia e constanta, treci mai usor peste asa zisa "lipsa a plenitudinii" (discutabila), zic eu. Pentru ca poti privi lucrurile si asa cum le privesti tu, dar ce te faci daca privesti lucrurile la modul in care nu iti ajunge amintirea acelui 100%, ci te ajunge dorinta de a il retrai. Si constati ca nu mai poti retrai acel 100% cu aceasi persoana si decizi sa il cauti din nou?! Exista si posibilitatea asta, nu-i asa? Nimanui nu ii place sa traiasca din amintiri. Pana la urma prezentul conteaza, trecutul e trecut si viitorul e incert. Asa ca depinde de punctul de vedere din care privesti lucrurile.
Stii, daca iubirea chiar este cea care a permis un 100% real pentru o perioada de timp, intr-un cuplu "vechi" se poate ajunge din nou la punctul de maxim cu acelasi partener, el este acolo, tocmai aici este arta..... Nu trebuie sa traiesti doar din amintiri, poti construi altele noi daca, repet, cuplul este intr-adevar unul in care au existat atat elementele cuplului "plat", cat si cele specifice iubirii. Perechea "plata" traieste de la inceput pana la sfarsit... plat, fara maxime, poate si fara minime, in timp ce in cuplul bazat pe iubire exista macar acele maxime, care fac sarea si piperul relatiei.... Cand simti ca partenerul tau este "the one", cand ai trait impreuna cu el ani de "maxime", daca la un moment dat ai impresia ca s-a ajuns la 70-80%, il ai acolo si nimic nu va impiedica sa aduceti din nou maximul pe graficul relatiei voastre, in schimb in cuplurile "plate" totul este liniar.... fara exaltari, fara surprize, fara acea fericire 100% pe care numai cei care iubesc o cunosc (un fel de mers tern la un job neinteresant, de la 9 la 5)..... o viata pe care o accepti din start daca te stii capabil sa mergi pe drumul asta, fara sa-ti doresti celalalt tip de relatie, pentru ca, daca tentatia apare, ceea ce nu ai avut niciodata "acasa" te va atrage (erai de acord cu ideea ca un partener caruia nu i se ofera tot "tacamul", de exemplu, sexual acasa are motive sa fie tentat din exterior, asa si cu iubirea) si vei dori sa vezi cum este....
Daca retrairea acelui 100% nu mai este posibila alaturi de partener, inseamna ca iubirea s-a stins (probabil fundamentele relatiei nu au fost chiar OK, cei doi nu se potrivesc asa cum si-au inchipuit, probabilitatea unei schimbari radicale in personalitatea unuia sau altuia nu este de luat in calcul, oamenii nu se schimba radical aproape niciodata) si corect este ca fiecare sa-si vada separat de viata lui. Nu vad de ce este mai "normal" sa iti inseli partenerul cand poti face alta alegere in mod fair-play, fara sa creezi probleme tocmai celui langa care ai trait o relatie frumoasa.
Efemeritatea sentimentelor este o alta chestiune care, dupa parerea mea, nu tine de formatia poligama a omului, cum sustin adeptii relatiilor cu n parteneri pe parcursul vietii, ci de personalitate, caracter si elemente ereditare.... Adeseori, cand intensitatea sentimentelor noastre fata de celalalt scade, ne grabim sa dam vina pe "natura poligama a omului" care nu stie sa trateze monotonia decat prin schimbarea partenerului, nu am face efortul (nu usor) de a lupta pentru a mentine relatia (si cand spun "a mentine" nu ma refer la ceva superficial, la simpla pastrare a aparentelor, ci la aspectele ei profunde). In acest punct, din lene, comoditate, lipsa de vointa, incapacitate de a intelege ca lucrurile se pot rezolva, cei mai multi prefera incheiereea relatiei si cautarea uneia noi. Numai ca.... si data viitoare, vor da peste acelasi pattern... si uite asa vor umbla din floare in floare toata viata.... ori, dupa parerea mea, la un moment dat simti nevoia de stabilitate, vrei o relatie permanenta, care sa fie cumva baza de lansare pentru a face multe lucruri. Nu mai esti pustanul de liceu care nu are inca un drum in viata, vrei sa iti poti construi o cariera, sa te implici in niste proiecte, sa-ti implinesti niste vise; pentru toate astea, ai nevoie sa te bazezi pe o relatie solida, care sa nu-ti creeze ea insasi probleme.... Dupa 25-30 de ani, cred ca o relatie de iubire, model 100%, este ideala pentru a te simti implinit pe toate planurile.... mie mi se pare ca, in absenta ei, oricat de reusita ti-ar fi dezvoltarea profesionala, oricat de interesant anturajul, te simti cumva gol in interior, injumatatit......
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
rechinu80
Senior member 62 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
vad ca am deschis cutia pandorei
subiectul a nascut vii discutii contradictorii si nu pot decat sa ma bucur, caci asa aflam pareri pro si contra
broken wings
Pentru oamenii care iubesc pasional, inselatul e mai grav decat un pumnal infipt in inima.
|
sus |
|
valentine
Expert member 6465 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Si totusi carrie pare singura neindoctrinata...
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Si totusi carrie pare singura neindoctrinata...
Si tu militezi pentru iertare in caz de infidelitate, asa-i? Chestie de gust... daca tu te-ai simti OK la gandul ca partenera ta "a facut-o" cu altul in timp ce cica te iubeste pe tine, atunci probabil ca te poti considera o persoana norocoasa, nu vei suferi!!!
P.S. Eu inca nu m-am decis: il omor pe el, apoi pe ea, sau invers, sau ii omor impreuna, sau pe ea o ignor si lui ii arunc valiza de la etaj... ma mai gandesc!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
simosimina
Expert member 4400 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Mare adevăr zici..
Nici eu nu aş putea ierta infidelitatea...nici măcar nu aş putea să concep împăcarea...numai gândul că m-a înşelat "mi-ar ridica părul în cap".
Sincer nu pot să îmi imaginez cum m-aş comporta într-o situaţie de gen.,cred că aşa cum ai scris tu mai sus..şi pentr mine acel "EL" ar fi mort pentru totdeauna..oricâtă iubire am purtat sau încâ mai port în inimă... ..şi apoi nu cred că inima mea s-ar mai numi aşa..probabil ar deveni o piatră
“Today’s mighty oak is just yesterday’s nut, that held its ground.”
|
sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
inima mea s-ar mai numi aşa..probabil ar deveni o piatră
.... cu care i-as sparge capul!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)
"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
|
sus |
|
valentine
Expert member 6465 mesaje
|
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re
Si tu militezi pentru iertare in caz de infidelitate, asa-i?
nope, altceva vroiam sa spun, dar mi-e mult prea lene acum
|
sus |
|
Pagina 2 din 6
loading...
Ai nevoie de informatii, sfaturi sau de ajutorul avizat al unui specialist?
Ai probleme sexuale si nu ai la cine sa
apelezi? Sunt Doina Panait, consilierul
seXpert.ro, si iti stau la dispozitie!
spune-mi problema ta!
|
seXpert.ro iti pune la dispozitie
o baza de date completa despre dragoste, sex,
viata sexuala, sanatate si probleme sexuale!
vezi lista de articole!
|
|
|
Discutii noi pe forum
Carti despre sex
|