Bataie si umilinta in familie... ce sa fac?

da am o fata si eu,incerc sa-i fac educatie, facand-o sa inteleaga ce isi doreste de la viata, nu sunt de acord cu bataia,este masura extrema, atunci cand epuizezi toate metodele, si nu au dat roade.

Hai spunene cum in ce situatie ti-ai batut tu fata?

stranger am impresia ca t-ia sarit o doaga,vad ca intelegi numai ce accepti tu, am spus nu sunt adeptul batailor eu incerc sa o fac sa inteleaga, sigur i-am mai tras cate o palmuta, exemplu cand se ratoia la mama sa, sau ridica mana (nu dadea ca i-o rupeam),copilul trebuie sa respecte, sa execute si dupa aceea sa discute de ce trebuia sa faca asa
Tu chear ai merita batut,mai discutam cand vei avea copii

iar pe de alta parte sunt in stare de orice pentru a ma tine langa ei.E o vesnica contradictie obositoare si enervanta.

da am o fata si eu,incerc sa-i fac educatie, facand-o sa inteleaga ce isi doreste de la viata, nu sunt de acord cu bataia,este masura extrema, atunci cand epuizezi toate metodele, si nu au dat roade. Stiti cantecul lui IRINA LOGHIN:sa fiu plans eu de copila, nu sa-mi plangeti voi de mila, poti sa-ti iubesti copilul neconditionat, dar nu poti fi de acord cu greselile lui, trebuie sa i le amendezi, este adevarat ca orice greseala faci, un parinte bun ti-o iarta, dar in timp. Eu incerc sa i-mi ajut copilul, sa-i descopar talentul care sa-l scoata in evidenta, Binenteles ca am si pretentii de la el, nu pot sa-i permit sa faca tot ce isi doreste ,trebuie sa fie pregatit pentru greutatile vietii,este adevarat ca faci ce doresti cu propriul corp, dar cand te tai, te doare,iar un parinte la 80 de ani sa stiti ca ii poarta de grija fiului de 60 de ani, si se bucura daca il stie fericit.De aceea am spus, sa analizeze cat a gresit ea, si cat mama ei

sper sa nu fiu ca tine cand o sa am copii...esti exagerat in unele privinte...ex.parintele ala la 80 de ani abia de mai stie pe ce lume traieste, de unde naiba sa-i mai poarte de grija copilului de 50 si ceva de ani, care sa fim seriosi, nu mai e copil, chiar daca am auzit faza aia, ,,oricati ani ai avea, tot copilul meu ramai''? Omul ala de 50 si ceva de ani(sau 60 cum ai zis tu), e deja bunic, ii clar ca stie ce vrea cu viata lui, de ce sa se mai bage in seama un batran?

parintele ala la 80 de ani abia de mai stie pe ce lume traieste, de unde naiba sa-i mai poarte de grija copilului de 50 si ceva de ani, care sa fim seriosi, nu mai e copil, chiar daca am auzit faza aia, ,,oricati ani ai avea, tot copilul meu ramai''? Omul ala de 50 si ceva de ani(sau 60 cum ai zis tu), e deja bunic, ii clar ca stie ce vrea cu viata lui, de ce sa se mai bage in seama un batran?

Tot nu e bine.Am incercat toata saptamana sa discut cu parintii despre niste lucruri care ma supara,dar nu au vrut sa inteleaga.
Pe zi ce trece imi pierd increderea in ei.

Sunt suparata pe parintii mei pentru ca au gresit in unele privinte foarte mult fata de mine.
Le spun ca nu mai suport,ca nu sunt de acord cu ceea ce imi spun ei,
si ma opun cu toata fiinta mea,iar ei continua.Lor pur si simplu nu le pasa de ceea ce simt.Pur si simplu nu au dreptate.Si parintii sunt oameni si ei gresesc.Sunt deeja prea mare ca sa mai suport unele pretentii de ale lor.Uneori imi este sila si de ei si de mine ca suport tot felul de mizerii din partea lor.Tot sper ca se va rezolva ,dar e degeaba,cu cat le explic ca nu imi conivine ceva cu atat imi impun mai tare.Ma gandesc serios sa plec de acasa uneori,chiar daca stiu ca imi va fi greu.