Ce vor parintii de la copii ?

Iti spun eu pe scurt ce vor parintii de la copii. La inceput vor note bune, mai tarziu o slujba bine platita...

Am gasit urmatorul articol care mi s-a parut destul de interesant . Aduce spre a fi mai mult un blog dar totusi mie mi-a placut



"Indiferent că îi înţelegi sau nu, îţi vor binele. Nu oricine poate fi părinte, dacă ne gândim la orfani sau la conflictele care au loc între generaţii. Ele au existat dintotdeauna şi nu se vor sfârşi vreodată. De ce se întâmplă asta?

Dacă ne gândim că fiecare om în parte îşi doreşte ceva de la viaţă, părinţii îşi doresc pentru copiii lor superlative, tot ce lor le-a lipsit, tot ce cred ei că înseamnă bine. De multe ori se întâmplă ca ceea ce proiectează ei să nu corespundă cu ceea ce doresc odraslele, concepţiile despre bine diferă!

Care este soluţia? Degeaba îl înţelegi pe cel de lângă tine dacă nu-l laşi să fie liber. Se spune că iubirea nu sufocă, ar trebui să fie valabil şi în cazul exceselor de afecţiune, nu? Totuşi, până nu guşti din ciorba fierbinte nu ai cum să cunoşti viaţa! Puţine sunt cazurile în care copiii urmează numai teoria, învaţă din greşelile altora şi sunt precauţi ducând o viaţă lipsită de furtuni. Prin însăşi natura lui, copilul trăieşte explorînd. Şi adultul, numai că el a trecut demult prin aceleaşi experienţe. Nu poţi opri asta, ştiind că uneori poate duce la căderi, la eşecuri.

Termenul de părinte mă duce cu gândul prima oară la Tată. Nu părinţii ne dau viaţă? Aşadar, trebuie neapărat ca cel care-ţi este părinte să aibă acelaşi sânge? Sunt o grămadă de familii care înfiază copii şi le dau viaţa nelăsîndu-i să rătăcească.

În momentul în care nu mai asculţi de părinţi îţi asumi cea mai mare responsabilitate: eşti adultul care se bazează pe propriile decizii şi poţi greşi iar ei să nu mai fie aproape tocmai pentru că tu i-ai lăsat în urmă şi ai mers mai departe în viaţă fără ei.

Soluţia pe care o văd în rezolvarea conflictelor este înţelegerea. Atâta timp cât părinţii nu sunt atenţi la ceea ce-şi doreşte cu adevărat copilul iar copiii se consideră buricul pământului şi cred că totul li se cuvine, nu va exista armonie.

Ca-n orice relaţie, este nevoie de concesii, mai ales că “părinţii nu îi poţi alege” (în comparaţie cu un soţ/soţie, cu prietenii). Este din start o relaţie veşnică, oricare ar fi preferinţa ta! Putem să colaborăm, putem să-i înţelegem sau putem să-i ignorăm. Libertatea stă în alegere!

Dacă nu există seriozitate de ambele tabere nu există nici încredere. Copiii trebuie luaţi în serios, la fel ţi părinţii, pentru a putea vorbi de la egal la egal, fără a se pierde din respect.

Până la urmă ce vor de la noi? Să fim mai buni, să devenim oameni demni, să creştem frumos sau altceva?
"

ati predat, cumva, limba si literatura Romana? dar, totusi, insa, sunt toate trei conjunctii. nu se aseaza doua dintre ele, una langa alta, caci apare un PLEONASM.

Iti spun eu pe scurt ce vor parintii de la copii. La inceput vor note bune, mai tarziu o slujba bine platita...

Iti spun eu pe scurt ce vor parintii de la copii. La inceput vor note bune, mai tarziu o slujba bine platita...

ati predat, cumva, limba si literatura Romana? dar, totusi, insa, sunt toate trei conjunctii. nu se aseaza doua dintre ele, una langa alta, caci apare un PLEONASM.

Niste drumuri pe la olimpiade nationale soldate cu premii mari n-ar strica, daca iesi sef de promotie din liceu si intri primul la facultate ar fi super....daca la asta mai adaugam ca ar fi bine sa fii in casa inainte sa inceapa sa se intunece a iesit un copil ideal...
Deh...parintii nostri ne-ar tine intr-un glob de cristal daca s-ar putea...dar n-ai ce le face, sunt parintii nostri, ii iubim cum ne iubesc si ei pe noi, dar in disperarea lor de a ne feri de suferinte, dezamagiri si esecuri uit de faptul ca avem nevoie de aceste lucruri pt a invata din ele si pt a ne construi o personalitate puternica, ca doar n-o s-o chemi pe mama la serviciu ca ti-a vb cutarescu urat. Ar fi bine daca parintii nostri nu ar pune atata presiune pe umerii nostri si ne-ar oferi mai multa libertate, sunt fff multe cazuri de copii tinuti in casa pana au plecat in alt oras la facultate si din mom acela s-a dus de rapa totul...
Nici un pic de incredere n-ar strica, cand mi-a gasit mama pastilele anti-bebe parca aflase ca-s gravida nu ca ma feresc de asta, in loc sa realizeze ca am capul pe umeri si ca-mi calculez toti pasii ea a devenit isterica si mi-a interzis sa le mai folosesc...s-a speriat, am incercat sa o inteleg, dar mi-ar fi placut sa stiu ca am pe cineva cu care pot vb deschis nu sa-mi fie frica sa ma duc la ginecolog cu mama pt ca ar putea afla ca nu mai sunt virgina...am continuat sa le iau si ea stie asta desi se preface ca habar nu are....
Parintii nostri sunt atat de speriati si din cauza la tv...mai ales cand vede cum copii se sinucid la 12 ani sau fete care nasc la 13 ani, cred si eu ca se inspaimanta, dar...uneori as vrea sa nu-mi fie frica sa le spun ca am o problema, sa pot sa vb cu ei fara sa ma certe pana nu mai pot zicandu-mi ce trebuia sa fac , ce nu am facut si sa ma tot intrebe de ce?
Sper ca eu voi fi mai intelegatoare cu copii mei si ca o sa pot sa le ofer o viata echilibrata, plina de incredere de ambele parti...