Singura si insarcinata

cunostiinte care detin saloan de mesaj erotic.. adica ala care iti zice: " suge-o mai bine si mai mult ca vei .primi mai multi bani" nu cunostiinte care s-au dus la salon de mesaj.. dooh.. greu mai e..

Depinde de salon...

buna...numele meu este iulia si am 20 de ani...sunt noua pe acest forum...incerc sa cunosc oameni noi cu care sa comunic...simt nevoia sa vb cu cineva si din pacate nu am cu cine...am facut multe greseli pana la varsta asta,unele le regret,altele nu...Abia terminasem liceul cand am decis sa ma angajez...cum sa fac multi,multi bani intr-o perioada scurta de timp si intr-un mod cat mai simplu? indrumata de o prietena de-a mea m-am angajat la un salon de masaj erotic...am lucrat 6 luni acolo...nu pot sa zic ca a fost nici bine dar nici rau...la inceputul lunii decembrie 2009 am decis sa imi fac un tatuaj.O prietena mi l-a recomandat pe Florin (e unul dintre cei mai buni tatuatori profesionisti din tara)...asa l-am cunoscut si mi s-a bagat in suflet...am inceput sa tin la el foarte,foarte mult mai ales ca m-a acceptat cum eram...stia totul despre mine,ma sprijinea si pot sa zic ca am invatat foarte multe lucruri de la el (este mai mare decat mine cu 9 ani)...a urmat aproape un an in care am avut o relatie cu el...i-am pus sufletul meu in palma...am zis ca pentru el merita sa ma schimb,ceea ce am si facut...am renuntat la famile,prieteni...la tot...nu i-am iesit niciodata din cuvant si nici nu i-am gresit, desi stiam ca uneori dreptatea era de partea mea...in iulie anul acesta chiar m-am mutat cu el...intradevar ne mai certam uneori, ca in orice relatie existau discutii dar reuseam sa trecem peste ele...simteam ca suntem facuti unul pentru altul si nu o sa ne despartim niciodata...intradevar, el are un comportament ciudat-el motiveaza ca e artist si toti artistii sunt mai ciudati-cu toate astea incercam sa il inteleg si sa raman langa el...era o relatie serioasa si bazata pe iubire,din cate am crezut eu pana cand am simtit ca ceva ciudat se intampla cu mine...am aflat ca sunt insarcinata...sincera sa fiu eu m-am bucurat cand am aflat vestea insa el din momentul ala s-a schimbat complet...mi-a zis ca nu e pregatit ptr a fi tata,ca are alte planuri legate de cariera lui...in fine...vroia sa fac avort...m-a intristat foarte tare decizia lui.Am discutat mult si m-a convins sa merg sa fac avort...Saptamana trecuta,luni, mi-am facut programare la un medic...a venit cu mine...am intrat in cabinetul respectiv, am discutat cu medicul respectiv care,curios, dar nu m-a sfatuit sa fac avort...am inceput sa plang ptr ca in sufletul meu nici eu nu vroiam...m-am intins pe un pat unde urma sa se intample tot,insa nu am avut puterea si nici curajul sa duc la bun sfarsit actiunea...m-am imbracat si am iesit plangand de acolo refuzand avortul...Florin ma astepta afara...i-am zis sa ma ierte dar nu pot sa fac nici un avort...stiti ce s-a intamplat in urmatorul minut??? mi-a zis ca sunt o perversa si o parsiva si ca incerc sa il leg de mine folosind un copil...am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare,ca mi se prabuseste cerul tot peste mine...nu-mi venea sa cred ce aud...mi-a zis ca el nu vrea copilul si sa ma descurc singura...am plecat plangand de acolo singura...apoi seara i-am zis ca vreau sa imi iau lucrurile de la el...a fost cumplit...am avut din nou o discutie...mi-a vorbit foarte urat,m-a jignit,m-a insultat,m-a acuzat de niste lucruri ingrozitoare...mi-a zis ca este sigur ca el e tatal copilului dar nu vrea ca eu sa fiu mama copilului lui...simteam ca vreau sa mor in momentul ala...am incercat sa ma sinucid in seara aceea...am inghitit un pumn de pastile pe care le-am vomitat imediat dupa ce le-am luat...nu pot sa va explic ce era in sufletul meu...mi-a fost si imi este inca foarte greu sa imi revin...nu pot sa cred ca am stat langa o persoana de genul asta si i-am pus totul la picioare si el si-a batut joc de mine si de sufletul meu...in tot timpul asta m-am gandit ce sa fac cu copilul...am decis sa il pastrez...decizia asta m-a ajutat mult...ma simt puternica si parca am un motiv sa traiesc...nu conteaza ce o sa fiu nevoita sa fac...o sa cresc copilul singura si o sa ii ofer totul,e motivul meu de a trai...deja am fost la primul ecograf si sarcina e ok...maine implinesc 2 luni de cand sunt insarcinata...ce pot sa zic...uneori imi vine sa plang de sa inund tot globul pamantesc insa am momente cand ma gandesc ca o sa fie bine si pentru mine si o sa fiu o mamica fericita chiar daca o sa fiu singura...l-am anuntat si pe Florin de decizia care am luat-o...mi-a zis sa nu il mai deranjez ca deja are o relatie cu altcineva si nu il intereseaza copilul,ba chiar m-a rugat sa merg la notar si sa fac nu stiu ce act prin care sa il scutesc de eventualele pretentii,pensie alimentara,etc...e un gunoi...dar eu nu vreau sa ma mai gandesc la asta...sper sa am puterea si curajul sa infrunt tot ce ma asteapta...oricum eu stiu ca este un Dumnezeu acolo sus care nu doarme si o sa ma ajute sa reusesc tot ce mi-am propus...poate ca v-am plictisit cu povestea mea,dar mie imi face bine,ma descarc astfel...si am un sfat ptr voi fetelor: deschide-ti bine ochii cand va indragostiti si va daruiti inimile ca sa nu va para rau mai tarziu...