Prietena cu fostul partener al prietenei tale?

Astazi am avut parte de o discutie principiala cu o colega si, cum n-am reusit sa rezolvam dilema, va supun atentiei subiectul "disputei".

Personajele in cauza sunt in numar de trei: sa presupunem ca ar fi vorba de doua femei, F1 si F2, si un barbat, B (dar pot fi la fel de bine si doi barbati si o femeie, nu asta conteaza). Sa mai presupunem ca cele doua femei F1 si F2 sunt prietene foarte bune in momentul in care una din ele, sa zicem F1, intra intr-o relatie de cuplu cu un barbat, B. Toate bune si frumoase, normal ca F2 si B fac cunostinta si au o relatie amicala, fara nici un fel de conotatii "amoroase". Se intampla insa ca relatia lui F1 cu B sa se incheie (din motive care ii privesc doar pe ei), iar F1 si B sa nu doreasca sa pastreze o relatie amicala in continuare. Pe tot parcursul relatiei, ca si in clipele neplacute premergatoare despartirii, F2 a fost alaturi de F1, chiar daca eventual relatia s-a incheiat din vina lui F1.

Intrebarea care se pune este urmatoarea: ce atitudine este moral/normal sa adopte F2 fata de B daca ei simt amicitie (si nimic mai mult) unul fata de celalalt? Trebuie oare ca amicitia respectiva sa inceteze doar din spirit de loialitate fata de F1 sau este normal ca cele doua lucruri sa fie independente? Ar fi OK ca F2 si B sa ramana amici chiar daca vina pentru despartire i-a revenit aproape in totalitate lui F1 (B fiind, sa zicem, usa de biserica)? Repet: nu discutam posibilitatea ca intre F2 si B sa se nasca sentimente de alta natura, problema ramane a stabili daca pozitia lui F2 de prietena atat cu F1, cat si cu B, nu poate fi interpretata ca una de "tradare relativa" a prieteniei cu F1, avand in vedere ruptura dintre F1 si B. Daca F1 se simte tradata de pastrarea de catre F2 a prieteniei cu B, din pozitia lui F2 ce faceti: renuntati la F1 sau la B?

Ce parere aveti?