Avort :((

E imposibil...

Deci, ce s-a intamplat cu adevarat?

de ce e imposibil?
eu am avortat copilul pe care il aveam cu iubitul meu iar acum ma simt jenata fata de el. dar nu stiu de ce...

Deci... tu nu stiai ca esti insarcinata, sa zicem ca sarcina avea ~1 luna

Ai intrat in apa, direct lesin, apoi te-ai trezit in pat la spital, unde ai avortat.

Explica-mi, cum e posibil asa ceva?

...Explica-mi, cum e posibil asa ceva?

adica copilul era mort deja

...Cum sa moara copilul, asa, dintr-o data?...

Nici nu era copil, era cel putin fat

Fara gluma insa, stiu pe cineva careia i-a murit fetita la 8 luni jumatate sugrumata cu cordonul, cezariana de urgenta a venit prea tarziu

Si tot fara gluma, fatul poate sa moara, din diverse cauze inceteaza sa creasca si moare in orice stadiu de dezvoltare. Prin urmare eu cred ca e posibil ce povesteste fata asta (nu garantez ca i s-a intamplat pentru simplul motiv ca nu problema cu prietenul ei era principala ci cea cu parintii - ma intreb daca fata de ei nu ii e jena - si ar fi intrebat aici sfaturi despre cum sa se comporte cu ei nu cu el).

parintii mei sunt plecati in alta tara momentanle simt foarte mult lipsa cum prietenul nu prea pot sa ma inteleg deoarece mi-e foarte jena de el dupa cum am mai spus.
ce ar trebui sa faca sa nu imi mai fie asa rusine?

cel mai bine ar fi sa vorbiti voi doi despre tema asta , stiu ce inseamna asta , dar cel mai bine se rezolva lucrurile cand discutati problema intre 4 ochi. Sfatul meu ! Nu crezi ?! Poate si el are sa-ti spuna ceva si nu indrazneste , fa primul pas , discutati si veti rezolva toate problemele .

ai dreptate
dar totusi este normal sa am aceasta jena fata de el?

ai dreptate
dar totusi este normal sa am aceasta jena fata de el?

buna ziua. acum cateva zile am fost externata din spitalul in care am stat pentru ca am suferit un avort.
eram la piscina cu prietenul meu si dintr-o data mi s-au inmuiat picioarele si am lesinat. cand m-am trezit eram pe patuil de spital iar prietenul meu langa mine. l-am intrebat ce s-a intamplat iar el mi-a spus ca eram insarcinata si am suferit un avort. atunci eu am inceput sa plang in hohote. oricum nu aveam de gand sa pastrez copilul deoarece sunt tanara... chestia este ca eu nu stia ca sunt insarcinata
am inceput totusi sa-i spun iubitului meu ca acel copil era o particica din mine si chestii de genu'.
nu stiu de ce dar m-am simtit foarte jenata fata de el mai ales ca avea o privire foarte trista cand se uita la mine.
acum am iesit din spital dar totusi am acea jena fata de el. parca nici nu pot sa-l privesc in ochi
de ce oare o fi acea jena? cum pot sa-i spun iubitului meu chestia asta?

ai dreptate
dar totusi este normal sa am aceasta jena fata de el?