Te-a inselat!!! Ce faci?

exista destule femei pe care le deranjeaza inselatul

Destule? "Doar" destule?

...avem doua subcategorii: cele care sunt foarte dependente de partener si prefera sa continue relatia...(sunt cele care accepta si insultele, si bataia, din acelasi motiv), si cele care raman cu gandul sa se razbune cu aceeasi moneda.

Mie solutia cu bagajele mi se pare unica acceptabila (chiar daca exista copii la mijloc), dar pentru asta trebuie sa fii o femeie independenta si cu o doza mare de principii si vointa.

Sa nu generalizam: exista destule femei pe care le deranjeaza inselatul sub orice forma. Despre barbati, sa se pronunte ei!

Deci, proastele si hoatele. Ai idee cate femei ai insultat? Stii cate relatii au rezistat dupa o astfel de "nenorocire" devenind chiar mai puternice? Stii cate compromisuri trebuie sa faci pentru ca sa ramai cu un om 10-20-30 de ani? Ai impresia ca cei care au ajuns sa aibe nepoti, au ajuns bazandu-se pe radicalismul tau? Ai impresia ca totul e alb sau negru? Cum ramane cu "dialogul" pe care l-ai ridicat la rang de medicament al relatiei? Aici nu se mai aplica? Cand nu mai arati ca la 20 de ani, cand ai muncit o viata sa-ti cumperi o casa cu partenerul tau, cand ai 1-2-3 copii care se uita in ochii tai, cand stii ca nu-i poti reprosa nimic ca tata, cand stii cate probleme au fost in cuplu, cand recunosti in subconstientul tau ca treaba nu mai "zbarnaie" ca la inceput, ai impresia ca cineva gandeste cu atitudinea asta de copil rasfatat?

Ca ai tu un prieten cu care imparti niste amintiri si abtibildurile de la guma de mestecat, si ala a calcat pe bec, la revedere, inteleg! Dar in rest, scuza-ma, esti pe langa realitate.



Infantilism generat de dorinta de a parea Fecioara de Fier.

Si, mai bine sa creasca copilul "schilodit" de un parinte bun, cu toate problemele MAJORE care apar de aici, decat sa fii tu ranita in orgoliu!
Hai sa ne rezumam la lucruri pe care le stii din experienta si la mai putine povesti cu amazoane infailibile, caci a "banui" cum e intr-o familie si a avea o familie sunt doua filme total diferite.

Si in viata, zilnic faci lucruri care nu-ti convin si toti facem. Daca e un sot care bate sau e alcoolic sau nu isi asuma grija fata de copii, de acord. Sa nu accepte nimeni asa ceva pentru ca cei mici sufera mai tare dacat ar suferi fara parintele respectiv.
Dar de aici, pana a crede prostiile cu "doza mare de principii si vointa" (doamne ce am mai ras!) e cale lunga. Cand o sa ai macar vaga idee cat sufera un copil ca ii lipseste un parinte, o farama de idee, o miasma de idee, s-ar putea sa-ti dai seama ca problemele astea se rezolva 99% din cazuri intre cei doi parinti, fara stirea copiilor. Intr-un fel sau altul.
Deci, din nou, hai sa ne rezumam la ce stim si hai sa nu mai facem filme cu karate in care noi jucam rolul ultimului samurai.

Felicitari, ai reusit sa ma enervezi.

Arayas, ai pus punctul pe i.

Inselatul e adesea vazut, mai ales in tinerete, ca fiind cel mai mare balaur care musca o relatie si nu e chiar asa.

Dar este un accident care se poate intampla si se intampla adesea.

Suntem oameni si gresim.

Sa arunci la gunoi de plano o relatie de n ani pentru un accident pe care vinovatul il regreta amarnic,

Plus ca, daca e sa o luam asa si sa cautam vinovati, de cele mai multe ori vina nu apartine numai celui care "calca stramb".

Singurul lucru care e clar dupa parerea mea este ca inselatul, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, nu va putea fi privit ca fiind o chestiune care poate fi transata alb/negru

in doua secunde.

Deci, proastele si hoatele. Ai idee cate femei ai insultat? Stii cate relatii au rezistat dupa o astfel de "nenorocire" devenind chiar mai puternice? Stii cate compromisuri trebuie sa faci pentru ca sa ramai cu un om 10-20-30 de ani? Ai impresia ca cei care au ajuns sa aibe nepoti, au ajuns bazandu-se pe radicalismul tau? Ai impresia ca totul e alb sau negru? Cum ramane cu "dialogul" pe care l-ai ridicat la rang de medicament al relatiei? Aici nu se mai aplica? Cand nu mai arati ca la 20 de ani, cand ai muncit o viata sa-ti cumperi o casa cu partenerul tau, cand ai 1-2-3 copii care se uita in ochii tai, cand stii ca nu-i poti reprosa nimic ca tata, cand stii cate probleme au fost in cuplu, cand recunosti in subconstientul tau ca treaba nu mai "zbarnaie" ca la inceput, ai impresia ca cineva gandeste cu atitudinea asta de copil rasfatat?

Ca ai tu un prieten cu care imparti niste amintiri si abtibildurile de la guma de mestecat, si ala a calcat pe bec, la revedere, inteleg! Dar in rest, scuza-ma, esti pe langa realitate.



Infantilism generat de dorinta de a parea Fecioara de Fier.

Si, mai bine sa creasca copilul "schilodit" de un parinte bun, cu toate problemele MAJORE care apar de aici, decat sa fii tu ranita in orgoliu!
Hai sa ne rezumam la lucruri pe care le stii din experienta si la mai putine povesti cu amazoane infailibile, caci a "banui" cum e intr-o familie si a avea o familie sunt doua filme total diferite.

Si in viata, zilnic faci lucruri care nu-ti convin si toti facem. Daca e un sot care bate sau e alcoolic sau nu isi asuma grija fata de copii, de acord. Sa nu accepte nimeni asa ceva pentru ca cei mici sufera mai tare dacat ar suferi fara parintele respectiv.
Dar de aici, pana a crede prostiile cu "doza mare de principii si vointa" (doamne ce am mai ras!) e cale lunga. Cand o sa ai macar vaga idee cat sufera un copil ca ii lipseste un parinte, o farama de idee, o miasma de idee, s-ar putea sa-ti dai seama ca problemele astea se rezolva 99% din cazuri intre cei doi parinti, fara stirea copiilor. Intr-un fel sau altul.
Deci, din nou, hai sa ne rezumam la ce stim si hai sa nu mai facem filme cu karate in care noi jucam rolul ultimului samurai.

Felicitari, ai reusit sa ma enervezi.

Nu este deloc un accident.Este superficialitatea combinata cu o doza mare de nesimtire si egoism fata de partener. Cine face asta nu-si iubeste deloc partenerul .In subconstientul sau il vede ca pe partener
“terenul propice” pentru a-si exersa superficialitatea ,nesimtirea si egoismul.

Teoria ca teoria, cu practica este mai greu!

E o mare diferenta intre a privi o situatie la rece, dpdv teoretic,

Am vazut n situatii de genul asta... Si o gramada de viteji care se bateau cu caramida in piept: iubire absoluta, intransigenta cu privire la inselat si alte lucruri de genul asta. In teorie, cine era ca ei.

Cand insa s-au intalnit cu situatia practica... uuups... surpriza!

Deci, proastele si hoatele. Ai idee cate femei ai insultat? Stii cate relatii au rezistat dupa o astfel de "nenorocire" devenind chiar mai puternice? Stii cate compromisuri trebuie sa faci pentru ca sa ramai cu un om 10-20-30 de ani? Ai impresia ca cei care au ajuns sa aibe nepoti, au ajuns bazandu-se pe radicalismul tau? Ai impresia ca totul e alb sau negru?

Cum ramane cu "dialogul" pe care l-ai ridicat la rang de medicament al relatiei? Aici nu se mai aplica?

Cand nu mai arati ca la 20 de ani, cand ai muncit o viata sa-ti cumperi o casa cu partenerul tau, cand ai 1-2-3 copii care se uita in ochii tai, cand stii ca nu-i poti reprosa nimic ca tata, cand stii cate probleme au fost in cuplu, cand recunosti in subconstientul tau ca treaba nu mai "zbarnaie" ca la inceput, ai impresia ca cineva gandeste cu atitudinea asta de copil rasfatat?

Infantilism generat de dorinta de a parea Fecioara de Fier.

Si, mai bine sa creasca copilul "schilodit" de un parinte bun, cu toate problemele MAJORE care apar de aici, decat sa fii tu ranita in orgoliu!

Hai sa ne rezumam la lucruri pe care le stii din experienta si la mai putine povesti cu amazoane infailibile, caci a "banui" cum e intr-o familie si a avea o familie sunt doua filme total diferite.

Si in viata, zilnic faci lucruri care nu-ti convin si toti facem. Daca e un sot care bate sau e alcoolic sau nu isi asuma grija fata de copii, de acord. Sa nu accepte nimeni asa ceva pentru ca cei mici sufera mai tare dacat ar suferi fara parintele respectiv.
Dar de aici, pana a crede prostiile cu "doza mare de principii si vointa" (doamne ce am mai ras!) e cale lunga. Cand o sa ai macar vaga idee cat sufera un copil ca ii lipseste un parinte, o farama de idee, o miasma de idee, s-ar putea sa-ti dai seama ca problemele astea se rezolva 99% din cazuri intre cei doi parinti, fara stirea copiilor. Intr-un fel sau altul.
Deci, din nou, hai sa ne rezumam la ce stim si hai sa nu mai facem filme cu karate in care noi jucam rolul ultimului samurai.

Felicitari, ai reusit sa ma enervezi.

Arayas, ai pus punctul pe i. Cam asta este si parerea mea, insa de la o vreme nu mai am pic de rabdare pentru a posta mesaje lungi si explicative. Inselatul e adesea vazut, mai ales in tinerete, ca fiind cel mai mare balaur care musca o relatie si nu e chiar asa. Sunt lucruri mult mai grave decat asta. A nu se intelege ca sprijin inselatul sau sunt de acord cu asa ceva. Dar este un accident care se poate intampla si se intampla adesea. Suntem oameni si gresim. Sa arunci la gunoi de plano o relatie de n ani pentru un accident pe care vinovatul il regreta amarnic, de exemplu, sau care de fapt nu a insemnat mare lucru mi se pare o atitudine fara sens. Plus ca, daca e sa o luam asa si sa cautam vinovati, de cele mai multe ori vina nu apartine numai celui care "calca stramb". Ma rog, ar fi foarte multe de discutat pe marginea acestui subiect. Singurul lucru care e clar dupa parerea mea este ca inselatul, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, nu va putea fi privit ca fiind o chestiune care poate fi transata alb/negru in doua secunde.

Precizez ca nu ma voi referi doar la barbati ca fiind cei care calca stramb, ci la ambele sexe.

Depinde de om.

O situatie la rece nu poate fi privita teoretic.O situatie la rece se executa, ferm si direct.
"Situatiile la rece " pot sa existe numai in actiuni reale.


Dar aici nimeni nu se bate cu caramida in piept. Cat despre altii , este problema lor.

Probabil nu au "avut sange in ei" ca sa-si puna in aplicare principiile.

Ideea e ca desi toti avem aceiasi culoare a sangelui ,"compozitia" unora este diferita fata de a altora.

Este o mare greseala sa-i pui pe toti in aceaiasi oala.

Sincer, decat sa scrii numai tampenii, nu poti sa ne faci sa ne fie dor de tine?
Scrii numai tampenii, exprimi doar aberatii, vorbesti doar prostii.
Nu scrii niciodata un raspuns concret, te folosesti de cuvinte pentru a impresiona. Uite parerea mea despre tine: Esti destept dar puti de cata prostie zace in tine.

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea..."

Q.E.D.

lim (x->a) (arcsin(sorin28)/sorin28) =1 , daca si numai daca lim(x->a)(sorin28) este , well ?


Q.e.d

Eu cand ti-am spus ca esti desptept dar esti prost de puti, ai crezut ca glumesc.

lim (x->a) (arcsin(sorin28)/sorin28) =1 , daca si numai daca lim(x->a)(sorin28) este , well ?


Q.e.d

Ai vrut sa zici...

sau il privesti pe sorin28 ca functie de x?

NU !.Am zis mai sus x->a !.
Nu e cea cu x , e cea cu f(x).


f(x)
Cat priveste a-ul , pai f(x) este o functie mai speciala, sa zicem ( ) astfel incat oricat ar fi a-ul limita
lim(x->a)f(x) sa fie aiba o singura valoare posibila.
Rrrrremacabil , nu ?

Dumnezeule!!! Nu mi-a placut niciodata matematica!! Nici aici nu scap de ea! Ma urmareste peste tot!

Stii tu proverbul ala....
Conopida cu pesmet si smantana pe deasupra poate fi modelata ca fiind o suprafata NURBS. sau curbe BEZIER ? Si o dam in matrici, rangul unei matrici,determinanti, etc etc.

Opreste-te, te rog!! Nu fi cel mai urat cosmar al meu!!

Iar apoi folosim metoda eliminari a lui Gauss si facem acele matrici sa fie triunghiulare.Apoi facem o matrice tridiagonala de toata frumusetea si aplicam una din metodele factorizarii dupa care executam Taylor asupra rezultatului si obtinem un polinom Taylor. Taiem restul Lagrange al polinomului Taylor ( in acest caz nu ne intereseaza) si apoi aplicam Lagrange-Gauss asupra polinomului. Rezultatul este un polinom pe care vom exersa interpolarea Newton asupra sa
iar apoi, folosim Cebasev .Ca sa aproximam rezultatul folosim metode spectrale => serie Fourier.Zic Fourier zic procesor. Si uite asa am dat-o din mamaliga(pardon conopida) in procesoare si microprocesoare.

Film "Horror" eh ?

EXACT! Hai sa ne rezumam la lucruri stiute din propria experienta, shall we?

Da... si nu inteleg atunci cum cineva sustine ceea ce sustii tu sau Pasaroi ca si cum ar fi trecut prin asta.

Ca si cum ati stii ca dupa 30 de ani de relatie lucrurile raman la fel

si iubirea e o constanta?

Sau ca dupa x ani de relatie o rupi in 2 timpi si 3 miscari?

Hai sa fim seriosi!

Dar iti vorbesc din experienta mea si a celor apropiati mie (care, in principiu, sunt oameni cu un iq si trasaturi de caracter care depasesc media).

In situatia in care as fi in postura persoanei inselate, sa spunem maine, nu pot sa stiu exact ce as face.

Stii, atunci cand esti pus fata in fata cu niste lucruri cu adevarat grave, incepi sa privesti altfel lucrurile care inainte poate ti se pareau majore.

Cand esti pus fata in fata cu moartea - sau "marea trecere",

Nimic altceva nu merita a fi privit in alb si negru si orice greseala - in principiu - poate fi iertata.

Probabil ti se pare ciudat ca amestec lucrurile astea insa adesea ne pierdem in amanunte si nu ne dam seama ce este cu adevarat important...

Poti sa presupui, dar nu poti sa stii.

Da... si nu inteleg atunci cum cineva sustine ceea ce sustii tu sau Pasaroi ca si cum ar fi trecut prin asta. Ca si cum ati stii ca dupa 30 de ani de relatie lucrurile raman la fel si iubirea e o constanta? Sau ca dupa x ani de relatie o rupi in 2 timpi si 3 miscari? Hai sa fim seriosi!

Nici eu nu sunt de acord (ca din paragraful ala am luat quote) ca 2 parinti sa stea impreuna pentru copil, pentru ca daca exista neintelegeri copilul simte si e mai rau. Dar e vorba de neintelegeri grave, de probleme majore.

[Uite, eu spre exemplu vorbesc din proprie experienta. Evident, nu stiu ce se intampla dupa 20 de ani de relatie... probabil in viitor am sa stiu. Dar iti vorbesc din experienta mea si a celor apropiati mie (care, in principiu, sunt oameni cu un iq si trasaturi de caracter care depasesc media). Si acum (acum 4 ani cand am aterizat pe forum nu puteam afirma asta) pot sa iti dau un raspuns afirmativ la intrebarea daca iubesc pe cineva. DA. Iubesc pe cineva. De multa vreme pot sa zic. Si sunt fericita cu acel cineva. Si in momentul de fata nici prin cap nu imi trece sa il insel. Dar niciodata nu stii ce ascunde viata si ziua de maine. In situatia in care as fi in postura persoanei inselate, sa spunem maine, nu pot sa stiu exact ce as face. Stiu insa sigur doua lucruri: unul, ca m-ar durea; al doilea, ca as analiza situatia cu mare atentie, sa incerc sa realizez ce si de ce s-a intamplat.

Stii, atunci cand esti pus fata in fata cu niste lucruri cu adevarat grave, incepi sa privesti altfel lucrurile care inainte poate ti se pareau majore. Cand esti pus fata in fata cu moartea - sau "marea trecere", prefer sa ii spun asa, dar asta e o alta discutie - o moarte care are loc in cercul tau intim, o moarte absurda, fulgeratoare si mult prea prematura (da, stiu ca nu prematur nu are grade de comparatie) iti dai seama ca nimic altceva (exceptand tot lucrurile legate de sanatatea si integritatea corporala) nu este ireparabil. Nimic altceva nu merita a fi privit in alb si negru si orice greseala - in principiu - poate fi iertata. Cand insa dai piept cu moartea - sau cu o vatamare iremediabila a sanatatii - iti dai seama ca nimic altceva nu este cu adevarat fara cale de intoarcere. Asta este singurul sens unic (desigur, privind din punctul de vedere al vietii actuale). Nu exista - de plano - definitiv si irevocabil decat in moarte. Probabil ti se pare ciudat ca amestec lucrurile astea insa adesea ne pierdem in amanunte si nu ne dam seama ce este cu adevarat important... Pot sa iti spun asadar ca ceea ce eu scriu pe forum - despre sex, relatii sau iubire - scriu avand in vedere lucruri traite si/sau urmarite indeaproape la cei din jurul meu. Tu poti spune acelasi lucru?

Nu este un repros. Dar mi se pare ciudat ca o persoana de 20-30 de ani sa afirme ca iubirea ramane la fel si la 80 de ani, sau sa declare ca indiferent de durata si calitatea relatiei, situatia familiala sau orice circumstante, in cutare situatie va actiona in exact cutare mod. Poti sa presupui, dar nu poti sa stii. Te rog sa nu iei acest raspuns personal. Este doar opinia mea.