Revin cu o problema

De ce nu pot sta departe?
De ce nu pot sa fug de ea?
De ce oare simt nevoia de a vorbi cu ea in fiecare zi?
De ce oare nu am puterea de a sterge id-ul ei de mess din lista?
De ce oare nu-i sterg numarul din telefon, pe care oricum il stiu si cu ochii inchisi, de ce oare imi vine sa o sun de fiecare data cand mi-e dor de vocea ei?
De ce oare nu pot asculta decat melodii de dragoste?
De ce oare gasesc in aceste melodii cate ceva ce ne leaga?
De ce oare mai sper?
De ce oare caut contactul cu ea chiar daca de fiecare data ma deprima ce vorbesc cu ea?
Oare de ce nu mai pot avea o sansa?
De ce visez cu ea in fiecare noapte?
De ce sufar atat de mult in lipsa ei?
De ce nu pot sterge pozele cu ea de pe calculator?
De ce oare ma uit la ele o data la 10 minute?
De ce oare verific forumul o data la jumate de ora in cautare de sfaturi?
Oare cum pot sa o uit?
Oare cum am putut sa stau departe de ea atata vreme?
Oare cum am putut sa iau o decizie atat de gresita?
Oare cum o sa mai iubesc pe altcineva daca pe ea o iubesc atat de mult? Oare cum voi reactiona cand voi afla ca are pe altul?
Oare cand voi putea avea un somn linistit?
Oare cum i-as putea demonstra ca m-am schimbat?
Oare cum i-as putea demonstra ca sunt pregatit sa lupt?
Oare cum sa-i demonstrez ca ea este o comoara?
Oare cum sa-i demonstrez ca ea este sufletul meu pereche si ca in sfarsit mi-am dat seama de asta?
Oare cum i-as putea arata cat de mult o iubesc?
Oare de ce ma simt gol?
Oare voi mai fi fericit vreodata?
Oare ea chiar nu ma mai vrea?
Oare de ce nu intrerupe ea contactul cu mine cand vede cata suferinta imi provoaca?
Oare de ce as vrea sa-i dau cate un trandafir in fiecare zi?
Oare de ce mi-am cheltuit ultimii bani sa-i cumpar un cadou pe care nu stiu daca i-l voi da vreodata?
Oare de ce este ea motivul pentru care ma trezesc dimineata, cu speranta ca azi va fi ziua in care voi cunoaste culmile fericirii?

Atatea intrebari, un singur raspuns. Raspunsul pe care poate ea nu-l va crede niciodata: O iubesc cu adevarat...
Stiu ca sata merit. Am crezut ca voi putea fi tare, am crezut ca pot trece mai departe. Din pacate nu am forta necesara...

De ce nu pot sta departe?

De ce nu pot sa fug de ea?

De ce oare simt nevoia de a vorbi cu ea in fiecare zi?

De ce oare nu am puterea de a sterge id-ul ei de mess din lista?

De ce oare nu-i sterg numarul din telefon, pe care oricum il stiu si cu ochii inchisi, de ce oare imi vine sa o sun de fiecare data cand mi-e dor de vocea ei?

De ce oare nu pot asculta decat melodii de dragoste? De ce oare gasesc in aceste melodii cate ceva ce ne leaga?

De ce oare mai sper?

De ce oare caut contactul cu ea chiar daca de fiecare data ma deprima ce vorbesc cu ea?

Oare de ce nu mai pot avea o sansa?

De ce visez cu ea in fiecare noapte?

De ce sufar atat de mult in lipsa ei?

De ce nu pot sterge pozele cu ea de pe calculator?

De ce oare ma uit la ele o data la 10 minute?

De ce oare verific forumul o data la jumate de ora in cautare de sfaturi?

Oare cum pot sa o uit?

Oare cum am putut sa stau departe de ea atata vreme? Oare cum am putut sa iau o decizie atat de gresita?

Oare cum o sa mai iubesc pe altcineva daca pe ea o iubesc atat de mult?

Oare cum voi reactiona cand voi afla ca are pe altul?

Oare cand voi putea avea un somn linistit?

Oare cum i-as putea demonstra ca m-am schimbat?
Oare cum i-as putea demonstra ca sunt pregatit sa lupt?
Oare cum sa-i demonstrez ca ea este o comoara?
Oare cum sa-i demonstrez ca ea este sufletul meu pereche si ca in sfarsit mi-am dat seama de asta?
Oare cum i-as putea arata cat de mult o iubesc?

Oare de ce ma simt gol?

Oare voi mai fi fericit vreodata?

Oare ea chiar nu ma mai vrea?

Oare de ce nu intrerupe ea contactul cu mine cand vede cata suferinta imi provoaca?

Oare de ce as vrea sa-i dau cate un trandafir in fiecare zi?

Oare de ce mi-am cheltuit ultimii bani sa-i cumpar un cadou pe care nu stiu daca i-l voi da vreodata?

Oare de ce este ea motivul pentru care ma trezesc dimineata, cu speranta ca azi va fi ziua in care voi cunoaste culmile fericirii?

Atatea intrebari, un singur raspuns. Raspunsul pe care poate ea nu-l va crede niciodata: O iubesc cu adevarat...

Stiu ca sata merit. Am crezut ca voi putea fi tare, am crezut ca pot trece mai departe. Din pacate nu am forta necesara...

Felicitari,Exotic.
Ai raspuns de nota 10.Ce-i al Cezarului,e al Cezarului.Raspunsuri foarte corecte,punctate,la intrebarile care trec,atat de des,prin inima unui indragostit ce si-a persoana de alaturi,dintr-un motiv sau altul.

Poate, cine stie, se deschide o usita. Cu asta ma amagesc eu. Traiesc intr-un desert, insetat, cu iluzia continua a unei fata morgana, in speranta ca voi da candva de o oaza sa beau niste apa...

M-am angajat, job de 12 ore, am avut si examen la facultate, am avut de invatat, un pic am reusit sa mi-o scot din minte. Dar daca stau mai bine sa ma gandesc, mai mult ea mi-a scos din minte restul problemelor.
Este greu. Lucrez cu gandul la ea, invat cu gandul la ea...
Stau si imi imaginez fel si fel de lucruri, gesturi, scene prin care sa o fac pe ea fericita, sa vada ca este cu adevarat speciala. Inutil. Refuzul ei imi omoara orice idee inainte de a fi materializata. Ma gandesc, oare, de ce nu m-am gandit la aceste lucruri cat timp am fost cu ea? Oare daca mi-ar mai acorda o sansa, cat timp ma voi mai gandi la astfel de lucruri? Oare voi lupta pentru ea si daca o voi avea, sau voi deveni plictisitor, gandindu-ma ca acum o am si nu trebuie sa lupt. Am convingerea ca nu. Decat in cazul in care voi ramane fara idei. As vrea sa-i demonstrez si sa-mi demonstrez ca o iubesc, si stiu sa iubesc cu adevarat.
Nu am simtit o asemenea putere de a iubi pana acum, iar acuma ca simt aceasta putere, totusi ma simt neputincios ca o simt degeaba... Sunt un distrus...
N-am mai vorbit cu ea de cateva zile. Azi am fost placut surprins sa vad pe telefon ca am un apel pierdut de la ea, cu vre-o 15 min in urma. Am sunat-o, am vb 53 de minute. A vorbit pe un ton placut cu mine, dar am discutat ca amici. Nimic extraordinar. Peripetii la facultate si la servici. Iar mie imi statea pe limba sa-i spun cat de mult mi-a lipsit vocea ei, cat de mult imi lipseste ea, zambetul, ochii, parul, parfumul ei. M-am abtinut. Am hotarat sa imi asum rolul de bun amic deocamdata. Cel putin pana la lovitura de care ma tem. Poate, cine stie, se deschide o usita. Cu asta ma amagesc eu. Traiesc intr-un desert, insetat, cu iluzia continua a unei fata morgana, in speranta ca voi da candva de o oaza sa beau niste apa...

Dupa cum ti-am mai zis si pana acuma lupta lupta si iar lupta... pana nu mai ai cu ce si dupa aia ia-o de la inceput....

Lupt. Dar, totusi, cine ar putea sti pana unde se poate merge? Unde e prea mult, unde nu este destul??
Nu ma pot gandi in momentul asta la nimic ce ar fi prea iesit din comun, prea exagerat pentru a-i arata dragostea mea. Uneori imi vin chiar idei ridicole. Ma enerveaza ca nu reusesc sa-mi pun ideile in practica.

Stau si ma gandesc, cum pot oare iubi aceasta fiinta intr-un asemenea hal?

Este aceasi fiinta pe care am dezamagit-o si am ranit-o, am batjocorit-o chiar. Si toate astea pentru ca nu eram pregatit pentru ceva atat de frumos. Eram un pustan care nu stia ce vrea de la viata. Sunt un nemernic. Imi merit pedeapsa.

Azi ne-am intalnit, m-a imbratisat si m-a pupat. Fara sa-mi dau seama, era sa-mi intorc gura sa o sarut. Fara sa vreau. Dar n-am facut-o. Oricum, buzele noastre au fost atat de aproape una de alta incat simteam furnicaturi. Ma luau ametelile, parca as fi fost fata mare. Ne-am imbratisat lung. Am inceput sa tremur. Este incredibil ce pot simti intr-un astfel de moment. Este atat de intens incat am si uitat ce am vorbit in momentele alea. N-am vrut sa-i mai dau drumul. Am intrerupt momentele de placere deoarece ma grabeam... Acuma stiu, noaptea asta va fi din nou alba, ca multe altele. As cauta-o noaptea printre stele, dar ma uit pe geam si e innorat. Cred ca ma voi multumi sa ma uit la niste poze si sa o visez.

Somebody shoot meee!!!!!

Sambata e balul la noi la facultate. Nu prea m-as duce ca nu o sa-mi placa. Dar fiind din anul organizator, am dat gramda de bani si ma voi duce oricum. Imi pare rau doar ca nu am 500 de mii sa-i iau si ei invitatie sa vina cu mine...

I will shoot you if......

este musai sa te descurci cumva si SA CUMPERI INVITATIE PENTRU EA!!! Imprumuta-te, munceste ceva, trebuie sa existe o cale sa faci rost de aia 500000 de lei, tu realizezi cat de mult v-ar putea apropia acea noapte, cat de mult ar conta in ecuatia posibilei voastre regasiri???

Bine,daca vei face acest efort,si totusi nu se va intampla nimic,chiar daca tu ai facut foamea 2 saptamani,asa cum mi s-a intamplat mie recent,atunci iti va cam parea rau.
Vezi si tu ce faci.Femeia iubita merita totul.Dar trebuie sa ai sanse reale la ea,nu sa iti faci iluzii si apoi sa suferi.

Just do it! Put me out of my misery!

O sa fac tot posibilul. Ma imprumut de bani. Cu toate ca am alte tone de datorii...
Nu ca nu as face asta pentru a petrece seara cu ea la bal, problema este ca balul se pare ca va fi foarte trist, va fi ceva de genul unei nunti cu manele si populara cu sacul, va fi ceva de prost gust si nu cred ca se justifica suma. Daca as sti ca va fi ceva mai placut, as da si o suma mai mare.

Am facut rost de bani...
Din pacate, suma de care m-am imprumutat a fost cam maxima, deci ajunge de invitatie (sper sa mai pot lua maine una, daca nu, trebuie sa rezolv ca, doar, sunt din anul organizator) si eventual mai ramane doar de taxi. Daca nu ar fi chiar in capatul celalat al orasului nu ar strica nici plimbarea, vremea este chiar super pentru aceasta perioada a anului. Azi chiar a fost vreme de pierdut ore cu plimbari prin parc, pacat ca am lucrat.
M-am gandit ca am putea sa mergem din start altundeva pe banii astia, dar pretextul trebuie sa fie balul, altfel e mai mare riscul de a fi refuzat, deci, e singura modalitate.
Vedem, poate nu va fi chiar asa rau cum ma astept...
Maine la prima ora ma duc sa fac rost de invitatie, si sper sa ma gandesc pana atunci si la o metoda originala de a i-o inmana.

la naiba! atata m-am coit ca nu mai pot lua invitatii. Acuma caut pe cineva care are invitatie si nu vine sa-io cumpar. Nu stiu daca voi gasi. Oricum, ar trebui sa o anunt si pe ea mai din timp... :|

Am reusit sa gasesc invitatie... E pe numele unui baiat, sper sa nu fie un obstacol de netrecut. Am vb cu ea, a fost surprinsa de invitatie, initial parca vroia sa refuze, dar la final a acceptat. Vom vedea diseara ce-o sa iasa...

Cu o luna in urma ti-am spus ub lucru, si anume ca trebuie sa te ridici si sa incerci sa mergi inainte. Din pacate, nimeni nu mai imi impartasea punctul de vedere, din nou toti s-au imbulzeau cu sfaturi - "sfaturi" - de fapt tot felul de aberatii romantice, fara corespondent in nenorocita, dura, dar necesara realitate. Fosta ta prietena este o cauza pierduta, nu-ti mai pierde timpul cu tentative de resuscitare. Ai gresit, meritai sa fii iertat, esti o persoana speciala, iar daca ea nu a fost in stare sa isi dea seama de acest lucru sau nu a vrut, n-are decat. Inceteaza sa-ti pui cenusa in cap, sa fii un Atlas la scara umana. Tu alegi: traiesti sau te prefaci ca traiesti. Inca o data iti doresc mult succes.

Eu ti-am dat dreptate. Dar totusi am vrut sa sper. Oricum, daca nu as fi inceract atatea nu puteam fi atat de sigur de imposibilitatea asta.

Azi am vb din nou pe mess. Mi-a multumit ca am invitat-o, si-a cerut scuze pentru comportament si mi-a spus din nou multe lucruri frumoase. Mi-a spus: "eu vreau sa ramanem cei mai buni prieteni .... chiar dc stiu ca tie greu ... vreau sa fii mereu prietenul meu sa am incredere in cineva ca tine, nu vreau sa gresim din nou si sa te pierd"
Eu i-am spus ca imi pare rau, oricat de mult as vrea, nu mai pot ramane agatat de ea, trebuie sa-mi caut si eu pe cineva, am nevoie de o fata langa mine, si atata timp cat ea este prezenta in viata mea, si o iubesc, reprezinta o piedica in calea fericirii mele. Si am inchis. N-am mai intrat pe mess de atunci. Mi-a mai dat un beep. Nu vreau sa vad nici macar ce mi-a scris pe offline. Sper sa am puterea de a pastra distanta. E pentru binele meu.

Sebi daca mai tii minte acum o luna parca am zis ca o sa apara in viata ta fara sa-ti dai seama .
Din cele relatate de tine despre cele intamplate la petrecere eu cred ca :
ti-a gasit punctul slab (stie ca o iubesti ca pe ochii din cap iar faptul ca nu o poti avea te inebuneste.Se joaca cu minte si sufletul tau.Sper sa ai judecata tare si o inima puternica pt ca
ti-o plateste in mod simliar cu aceiasi "moneda" sau "metoda"
Acum vrea probabil sa-ti dovedeasca ceea ce ai pierdut.
Stai linistit cred ca nu e
"The End"
Cred ca acum jocul incepe.Un du-te vino.Te accepta apoi te respinge.
Vin acum sarbatorile (prilej pt manifestarea sentimentelor) sa vezi acolo "joc".
The game has begun. Play it

Interesant punct de vedere. Ideea e ca nu a aparut, din moment ce nu am lasat-o sa dispara. Anyway, oare chiar sa fie un joc? Nu cred sa fie genul. Dar m-am mai inselat eu inainte. Nu stiu ce sa zic? O fi de bine, o fi de rau? Nu cred ca voi juca jocul. Sau sa-l joc?
I'm confused!

De ce trebuie sa-mi spuna asa ceva? De ce vrea sa-mi strice somnul noptii. Pana la urma cred si eu ca e un joc...