Sarutul - gest intim sau banal?

Mi-au placut aceste randuri dintr-o carte ("Despre dragoste si alti demoni" ) de Gabriel Garcia Marquez:

"Atunci el o saruta pe buze pentru prima oara. Trupul Siervei Maria se infiora cu un geamat, se isca o briza gingasa de mare si se lasa in voia sortii. El isi trecu varfurile degetelor peste pielea ei, aproape fara s-o atinga, si trai pentru intaia oara miracolul de a se simti in alt trup."

Ce semnificatie credeti ca are sarutul astazi? Exista 2 opinii oarecum dominante:

- sarutul = act personal si intim prin care se comunica sentimente, practicat intre 2 oameni care se iubesc;

- sarutul = un gest obisnuit, similar unei strangeri de mana, practicat pt placerea de moment.

si trai pentru intaia oara miracolul de a se simti in alt trup.

Mi-au placut aceste randuri dintr-o carte ("Despre dragoste si alti demoni" ) de Gabriel Garcia Marquez:

"Atunci el o saruta pe buze pentru prima oara. Trupul Siervei Maria se infiora cu un geamat, se isca o briza gingasa de mare si se lasa in voia sortii. El isi trecu varfurile degetelor peste pielea ei, aproape fara s-o atinga, si trai pentru intaia oara miracolul de a se simti in alt trup."

Ce semnificatie credeti ca are sarutul astazi? Exista 2 opinii oarecum dominante:

- sarutul = act personal si intim prin care se comunica sentimente, practicat intre 2 oameni care se iubesc;

- sarutul = un gest obisnuit, similar unei strangeri de mana, practicat pt placerea de moment.

SARUTUL: ceva intim pentru vesnicii indragostiti
ceva banal pt cei banali

eu una nu as putea sa obtin acea senzatie extraordinara sarutand n necunoscut. sarutul devine ceva intim si incitant atunci cand persoana imi produce fiori....nu cred ca voi opta vreodata pentru saruturi ieftine....chiar si o aventura de o noapte trebuie sa-mi provoace simturile.

Mi-au placut aceste randuri dintr-o carte ("Despre dragoste si alti demoni" ) de Gabriel Garcia Marquez:

"Atunci el o saruta pe buze pentru prima oara. Trupul Siervei Maria se infiora cu un geamat, se isca o briza gingasa de mare si se lasa in voia sortii. El isi trecu varfurile degetelor peste pielea ei, aproape fara s-o atinga, si trai pentru intaia oara miracolul de a se simti in alt trup."

Ce semnificatie credeti ca are sarutul astazi? Exista 2 opinii oarecum dominante:

- sarutul = act personal si intim prin care se comunica sentimente, practicat intre 2 oameni care se iubesc;

- sarutul = un gest obisnuit, similar unei strangeri de mana, practicat pt placerea de moment.

Mi-au placut aceste randuri dintr-o carte ("Despre dragoste si alti demoni" ) de Gabriel Garcia Marquez:

"Atunci el o saruta pe buze pentru prima oara. Trupul Siervei Maria se infiora cu un geamat, se isca o briza gingasa de mare si se lasa in voia sortii. El isi trecu varfurile degetelor peste pielea ei, aproape fara s-o atinga, si trai pentru intaia oara miracolul de a se simti in alt trup."

Ce semnificatie credeti ca are sarutul astazi? Exista 2 opinii oarecum dominante:

- sarutul = act personal si intim prin care se comunica sentimente, practicat intre 2 oameni care se iubesc;

- sarutul = un gest obisnuit, similar unei strangeri de mana, practicat pt placerea de moment.

Pentru mine un sarut este mai important decat o noapte... Poate as putea ierta o noapte, dar un sarut... NICIODATA!
De ce?
"Sex" este o notiune si un gest animalic. Orice animal poate face sex!
A saruta este ceva ce implica dupa mine umanitatea din tine. Este si TREBUIE SA FIE un gest tandru plin de dragoste! Fiecare sarut trebuie sa fie o bucurie infinita si nu trebuie "aruncat" oricand si oricui....
Nu voi intelege niciodata pe aceia care saruta doar ca sa se afle in treaba pe oricine, sau pe cei/cele ce sa lasa sarutati a proasta! este ca si cum ai stivi frumisetea unei flori cu un buldozer...

P.S Apelativul "dintr-o carte" inaintea titlului "Despre dragoste si alti demoni" mi se pare un pic deplasat... Nu este chiar o carte oarecare...

Sa va spun ce parere are biserica despre sarut! Parafrazez dintr-un text asupra caruia va rog sa va spuneti voi parerea!

"Sarutul este cel putin o dezvirginare a mintii. O fata sarutata nu mai poate fi numita fecioara, pentru ca ea a depasit bariera psihologica a fecioriei, care este mai grea decat cea fizica, vointa ei a fost infranta."

"In ce masura este sarutul o manifestare a umanului? Da, sarutul este tocmai manifestarea umanului, nimic mai mult. Sarutarea dintre un barbat si o femeie poate fi doar o manifestare si materializare a poftei sau o ultima statie a pacatului. Sarutul, de fapt, este un sarut dat poftei. Daca pofta in sine este omeneasca si, atunci cand nu este primita in inima, adica atunci cand nu suntem de acord cu ea la nivelul mintii si ne impotrivim ei cu sabia duhului, care este rugaciunea, nu este pacat, totusi pactul cu pofta, chiar si cand nu se ajunge la fapta, este pacat. Cu atat mai mult va fi pacat manifestarea vadita a acceptarii poftei, care se face prin sarut. Dar dincolo de simpla acceptare a poftei, sarutul el insusi prilejuieste atata placere, incat multi il gasesc mai important decat actul sexual propriu-zis, de aceea, in jocul erotic, ii acorda mai mare atentie si mai mult timp."

Acelasi vajnic slujitor al bisericii aminteste o poezie a lui Nichita Stanescu in care este vorba despre adolescentii care se saruta pe strazi, o apologie a sarutului, ceva de genul: "Ah tinerii se saruta, cum se mai saruta tinerii pe strazi, nebagand in seama masinile, zgomotul, moartea, de parca insusi trupurile lor nu ar fi decat niste prelungiri ale sarutului".

Taica preotul comenteaza:

"Exista in aceasta poezie o exaltare disperata. Tinerii lui Stanescu si Stanescu insusi incearca sa se ascunda de moarte, ca de o ploaie de primavara, la umbra acelor saruturi. Sarutul apare la Stanescu ca o toarta de care se prind cu disperare cei care au cazut cu viteza in vartejul necrutator al mortii. Cioran isi exprima si el aceeasi spaima, desi in termeni mult mai vulgari, in Pe culmile disperarii, se pare, dar asta nu are nici o importanta. Acesta zice ca numai orgasmul il sustrage de la obsesia mortii.
Iar eu cred ca de la candoarea lui Stanescu pana la mojicia lui Cioran nu e chiar atat de mult. De aceea, as putea spune ca desi, teoretic, ar trebui sa existe o fractiune de inocenta a sarutului, practic ea nu are posibilitate sa se implineasca deoarece inocenta este spulberata inca mai inainte ca sarutul sa se petreaca."

No comment!!!

Sa va spun ce parere are biserica despre sarut! Parafrazez dintr-un text asupra caruia va rog sa va spuneti voi parerea!

"Sarutul este cel putin o dezvirginare a mintii. O fata sarutata nu mai poate fi numita fecioara, pentru ca ea a depasit bariera psihologica a fecioriei, care este mai grea decat cea fizica, vointa ei a fost infranta."

"In ce masura este sarutul o manifestare a umanului? Da, sarutul este tocmai manifestarea umanului, nimic mai mult. Sarutarea dintre un barbat si o femeie poate fi doar o manifestare si materializare a poftei sau o ultima statie a pacatului. Sarutul, de fapt, este un sarut dat poftei. Daca pofta in sine este omeneasca si, atunci cand nu este primita in inima, adica atunci cand nu suntem de acord cu ea la nivelul mintii si ne impotrivim ei cu sabia duhului, care este rugaciunea, nu este pacat, totusi pactul cu pofta, chiar si cand nu se ajunge la fapta, este pacat. Cu atat mai mult va fi pacat manifestarea vadita a acceptarii poftei, care se face prin sarut. Dar dincolo de simpla acceptare a poftei, sarutul el insusi prilejuieste atata placere, incat multi il gasesc mai important decat actul sexual propriu-zis, de aceea, in jocul erotic, ii acorda mai mare atentie si mai mult timp."

Acelasi vajnic slujitor al bisericii aminteste o poezie a lui Nichita Stanescu in care este vorba despre adolescentii care se saruta pe strazi, o apologie a sarutului, ceva de genul: "Ah tinerii se saruta, cum se mai saruta tinerii pe strazi, nebagand in seama masinile, zgomotul, moartea, de parca insusi trupurile lor nu ar fi decat niste prelungiri ale sarutului".

Taica preotul comenteaza:

"Exista in aceasta poezie o exaltare disperata. Tinerii lui Stanescu si Stanescu insusi incearca sa se ascunda de moarte, ca de o ploaie de primavara, la umbra acelor saruturi. Sarutul apare la Stanescu ca o toarta de care se prind cu disperare cei care au cazut cu viteza in vartejul necrutator al mortii. Cioran isi exprima si el aceeasi spaima, desi in termeni mult mai vulgari, in Pe culmile disperarii, se pare, dar asta nu are nici o importanta. Acesta zice ca numai orgasmul il sustrage de la obsesia mortii.
Iar eu cred ca de la candoarea lui Stanescu pana la mojicia lui Cioran nu e chiar atat de mult. De aceea, as putea spune ca desi, teoretic, ar trebui sa existe o fractiune de inocenta a sarutului, practic ea nu are posibilitate sa se implineasca deoarece inocenta este spulberata inca mai inainte ca sarutul sa se petreaca."

No comment!!!

OH GOOOOOOOOOD!!! si daca te gandesti ca Biserica este printre principalele puteri politice si nu numai ale lumii/////apai, cu o gandire de-asta, chiar ca vom ajunge "departe"!!!!!

"With great power, great responsability comes..." Yoda
Poate ca este un citat banal a la Holywood dar contine o doza buna de adevar.

Sa va spun ce parere are biserica despre sarut! Parafrazez dintr-un text asupra caruia va rog sa va spuneti voi parerea!

"Sarutul este cel putin o dezvirginare a mintii. O fata sarutata nu mai poate fi numita fecioara, pentru ca ea a depasit bariera psihologica a fecioriei, care este mai grea decat cea fizica, vointa ei a fost infranta."

"In ce masura este sarutul o manifestare a umanului? Da, sarutul este tocmai manifestarea umanului, nimic mai mult. Sarutarea dintre un barbat si o femeie poate fi doar o manifestare si materializare a poftei sau o ultima statie a pacatului. Sarutul, de fapt, este un sarut dat poftei. Daca pofta in sine este omeneasca si, atunci cand nu este primita in inima, adica atunci cand nu suntem de acord cu ea la nivelul mintii si ne impotrivim ei cu sabia duhului, care este rugaciunea, nu este pacat, totusi pactul cu pofta, chiar si cand nu se ajunge la fapta, este pacat. Cu atat mai mult va fi pacat manifestarea vadita a acceptarii poftei, care se face prin sarut. Dar dincolo de simpla acceptare a poftei, sarutul el insusi prilejuieste atata placere, incat multi il gasesc mai important decat actul sexual propriu-zis, de aceea, in jocul erotic, ii acorda mai mare atentie si mai mult timp."

Acelasi vajnic slujitor al bisericii aminteste o poezie a lui Nichita Stanescu in care este vorba despre adolescentii care se saruta pe strazi, o apologie a sarutului, ceva de genul: "Ah tinerii se saruta, cum se mai saruta tinerii pe strazi, nebagand in seama masinile, zgomotul, moartea, de parca insusi trupurile lor nu ar fi decat niste prelungiri ale sarutului".

Taica preotul comenteaza:

"Exista in aceasta poezie o exaltare disperata. Tinerii lui Stanescu si Stanescu insusi incearca sa se ascunda de moarte, ca de o ploaie de primavara, la umbra acelor saruturi. Sarutul apare la Stanescu ca o toarta de care se prind cu disperare cei care au cazut cu viteza in vartejul necrutator al mortii. Cioran isi exprima si el aceeasi spaima, desi in termeni mult mai vulgari, in Pe culmile disperarii, se pare, dar asta nu are nici o importanta. Acesta zice ca numai orgasmul il sustrage de la obsesia mortii.
Iar eu cred ca de la candoarea lui Stanescu pana la mojicia lui Cioran nu e chiar atat de mult. De aceea, as putea spune ca desi, teoretic, ar trebui sa existe o fractiune de inocenta a sarutului, practic ea nu are posibilitate sa se implineasca deoarece inocenta este spulberata inca mai inainte ca sarutul sa se petreaca."

No comment!!!