Sunt un virgin ratat

Va salut pe toti,
Am 19 ani si inca sunt virgin, ba mai mult...inca nu am avut vreo iubita. Problema nu este ca sunt rusinos, ci ca, din pacate, organele genitale s-au dezvoltat deficitar. Am penisul foarte mic, m-as face de rusine daca m-ar vedea vreo fata, ce sa mai vorbim de satisfactie.
Eu, unul, ma simt terminat. Din cauza acestei probleme care mi-a macinat intrega copilarie(13-19) am ajuns o epava din toate punctele de vedere. Am inceput sa fac excese, organismul meu a luat-o razna, sufar de tot felul de afectiuni care ma macina. Ma rog, ele nu sunt nimic grav, dar totusi ma macina incet si sigur.. ma termina psihic. Nu mai sunt deloc ordonat cu viata mea, nu mai cred deloc in mine, nici nu mai ies din casa , decat foarte rar si cand e strict nevoie. Nu stiu ce sa mai zic, m-am gandit la sinucidere, dar imi este mila de parintii mei, nu vreau sa ii fac sa sufere, nu merita asta, dar cat sa mai rezist?
Am fost acum 2 ani la un doctor, dar am fost tratat cu indiferenta si superficialitate, plasandu-ma "vino la anul dupa ce implinesti 18 ani". Parintilor nu le mai pot spune nimic, deja ar fi prea rusinos.
E oribil sa fi indragostit de o fata, sa vorbesti mereu cu ea, dar sa nu poti forma un cuplu. Ma mancat in fund sa stau PREA MULT de vorba cu o fata. Acum m-am indragostit de ea, si ea ma place(chiar foarte mult), dar la ce folos? Nu imi permit sa am o relatie ca mai apoi sa ne despartim din cauza problemei mele... nu as face decat sa aduc si mai multa suferinta, m-as autodistruge cu brutalitate, as pune sare pe rana. Plus de asta, nici nu stiu sa sarut. Ce rost ar avea o relatie care oricum nu va dura mai mult de 2-3 luni si care din start va fi incununata cu umilita si rusine. E o umilinta sa nu stii sa saruti la varsta mea, si e o rusine sa nu stii sa saruti o fata de 16 ani(ea stiind sa sarute).
Ce rost mai are viata mea daca nu pot sa iubesc?

Va salut pe toti,
Am 19 ani si inca sunt virgin, ba mai mult...inca nu am avut vreo iubita. Problema nu este ca sunt rusinos, ci ca, din pacate, organele genitale s-au dezvoltat deficitar. Am penisul foarte mic, m-as face de rusine daca m-ar vedea vreo fata, ce sa mai vorbim de satisfactie.
Eu, unul, ma simt terminat. Din cauza acestei probleme care mi-a macinat intrega copilarie(13-19) am ajuns o epava din toate punctele de vedere. Am inceput sa fac excese, organismul meu a luat-o razna, sufar de tot felul de afectiuni care ma macina. Ma rog, ele nu sunt nimic grav, dar totusi ma macina incet si sigur.. ma termina psihic. Nu mai sunt deloc ordonat cu viata mea, nu mai cred deloc in mine, nici nu mai ies din casa , decat foarte rar si cand e strict nevoie. Nu stiu ce sa mai zic, m-am gandit la sinucidere, dar imi este mila de parintii mei, nu vreau sa ii fac sa sufere, nu merita asta, dar cat sa mai rezist?
Am fost acum 2 ani la un doctor, dar am fost tratat cu indiferenta si superficialitate, plasandu-ma "vino la anul dupa ce implinesti 18 ani". Parintilor nu le mai pot spune nimic, deja ar fi prea rusinos.
E oribil sa fi indragostit de o fata, sa vorbesti mereu cu ea, dar sa nu poti forma un cuplu. Ma mancat in fund sa stau PREA MULT de vorba cu o fata. Acum m-am indragostit de ea, si ea ma place(chiar foarte mult), dar la ce folos? Nu imi permit sa am o relatie ca mai apoi sa ne despartim din cauza problemei mele... nu as face decat sa aduc si mai multa suferinta, m-as autodistruge cu brutalitate, as pune sare pe rana. Plus de asta, nici nu stiu sa sarut. Ce rost ar avea o relatie care oricum nu va dura mai mult de 2-3 luni si care din start va fi incununata cu umilita si rusine. E o umilinta sa nu stii sa saruti la varsta mea, si e o rusine sa nu stii sa saruti o fata de 16 ani(ea stiind sa sarute).
Ce rost mai are viata mea daca nu pot sa iubesc?

Va salut pe toti,
Am 19 ani si inca sunt virgin, ba mai mult...inca nu am avut vreo iubita. Problema nu este ca sunt rusinos, ci ca, din pacate, organele genitale s-au dezvoltat deficitar. Am penisul foarte mic, m-as face de rusine daca m-ar vedea vreo fata, ce sa mai vorbim de satisfactie.
Eu, unul, ma simt terminat. Din cauza acestei probleme care mi-a macinat intrega copilarie(13-19) am ajuns o epava din toate punctele de vedere. Am inceput sa fac excese, organismul meu a luat-o razna, sufar de tot felul de afectiuni care ma macina. Ma rog, ele nu sunt nimic grav, dar totusi ma macina incet si sigur.. ma termina psihic. Nu mai sunt deloc ordonat cu viata mea, nu mai cred deloc in mine, nici nu mai ies din casa , decat foarte rar si cand e strict nevoie. Nu stiu ce sa mai zic, m-am gandit la sinucidere, dar imi este mila de parintii mei, nu vreau sa ii fac sa sufere, nu merita asta, dar cat sa mai rezist?
Am fost acum 2 ani la un doctor, dar am fost tratat cu indiferenta si superficialitate, plasandu-ma "vino la anul dupa ce implinesti 18 ani". Parintilor nu le mai pot spune nimic, deja ar fi prea rusinos.
E oribil sa fi indragostit de o fata, sa vorbesti mereu cu ea, dar sa nu poti forma un cuplu. Ma mancat in fund sa stau PREA MULT de vorba cu o fata. Acum m-am indragostit de ea, si ea ma place(chiar foarte mult), dar la ce folos? Nu imi permit sa am o relatie ca mai apoi sa ne despartim din cauza problemei mele... nu as face decat sa aduc si mai multa suferinta, m-as autodistruge cu brutalitate, as pune sare pe rana. Plus de asta, nici nu stiu sa sarut. Ce rost ar avea o relatie care oricum nu va dura mai mult de 2-3 luni si care din start va fi incununata cu umilita si rusine. E o umilinta sa nu stii sa saruti la varsta mea, si e o rusine sa nu stii sa saruti o fata de 16 ani(ea stiind sa sarute).
Ce rost mai are viata mea daca nu pot sa iubesc?

Va multumesc pentru sfaturi. Sper sa pot cumva trece cu bine de aceasta situatie oribila.
De parca nu ar fi suficient, mai am si o gramada de probleme de sanatate. Ma târ pe la doctori si prin spitale.... cam asta am facut saptamanile astea. Nu e nimic grav, dar colaborat cu suferinta principala, aceste mici si marunte suferinte pot naste momente periculoase... momente care ma pot face sa clachez psihic si sa fiu pasibiul unui gest nebunesc.
Toata viata m-am lovit de tot felul de rahaturi, majoritatea legate de sanatate... dar am trecut cu brio. Din pacate, acesta chiar e un moment de cotitura, nu prea pot sa vad rezolvarea problemei, am fost si la un doctor, dar, asa cum v-am spus, am ramas scarbit. Poate ar trebui sa mai incerc, cine stie... dar singur simt ca nu mai am putere.
Cat despre pastile... Exista cu adevarat vreo pastila care sa dea rezultate? 90% sunt praf in ochi, numai minciuni ca sa iti ia banii. Cel putin asa am auzit de pe la altii. Deci... cunoasteti vreo pastila care sa dea niste rezultate?... exista una?
Ce sanse credeti ca exista ca macar 1 cm in grosime sa castig?... chiar daca inca af fi prea putin, macar as putea sa incerc. In situatia actuala nu are rost sa incerc un lucru care mai mult ca sigur ma va duce si mai aproape de pragul sinuciderii.