Posesivitatea partenerului

Se organizeaza X iesire pe undeva prin oras cu niste prieteni (insist, totul in parametrii legali). Tu vrei sa mergi. El/ Ea nu poate (din X motive) si este o persoana posesiva => nu i-ar conveni nici daca tu te-ai duce, ca deh, toate actiunile tale trebuie sa il/ o includa. Ce ati face?

Sa zicem ca sunteti un cuplu modern, in care exista sentimente si incredere deplina, sa zicem ca decideti sa te duci la intalnirea (perfect legala, teoretic) cu prietenii, fara partener, sa mai zicem ca intalnirea aceea este in 3, sau chiar in 2 in anumite conditii (doar increderea este deplina, nu?). Nu mai este nevoie sa presupunem ca persoanele/persoana in cauza au/are calitati pe care partenerul stie ca le apreciezi (altfel nu ar exista prietenia, nu?). Sa zicem ca iesirea in oras dureaza ore in sir, se lasa cu masa, film/teatru, discutii prelungite la restaurant/bar.... Cand ajungi acasa, cat ii impartasesti partenerului din cele n ore petrecute cu persoanele/persoana in cauza? Mult, putin, deloc? Daca iesirea ti-a facut deosebita placere, te-a entuziasmat de-a drepul si daca vei avea ideea de a face dragoste cu partenerul dupa ce vei fi revenit acasa, oare ce sanse sunt ca el sa-si imagineze ca in mintea ta tu faci dragoste cu una din persoanele cu care te-ai simtit bine cu cateva ore inainte?

Ideea este ca omul este in permanenta supus tentatiei.... Acasa ai ceva de un timp..... in oras vezi altceva..... in fine, se pare ca ecuatia asta nu are solutie: daca ii interzici partenerului iesirile periculoase, te va acuza ca ii limitezi libertatea, daca ii vei da libertate deplina, risti ca intr-o zi sa te trezesti ca s-a indragostit de altcineva.... fara sa vrea, s-a... intamplat!

"Funny" life, isn't it?

exoticdream daca gandesti asa nu vei mai avea liniste toate viata...mai gandeste-tesi ...let the sun shine in!

exoticdream daca gandesti asa nu vei mai avea liniste toate viata...mai gandeste-tesi ...let the sun shine in!

Asta e ea.....pana nu despica firul in patru nu se lasa Pacat ca o asa gandire poate aduce neliniste si neincredere in cuplu. Practic ea gandeste: "Totul e posibil, odata si odata ma va insela". Eu intreb: de ce sa te mai chinui sa intretii o relatie daca omul e supus tentatiei oricand si la orice iesire unde sunt si persoane de sex opus si el se simte bine exista posibilitatea sa insele (trupeste sau doar in mintea lui)?

Ce rost mai are o relatie in viziunea ta Exotic?

ExoticDream, daca stiam ca vei scrie asa un short-story jur ca nu ti-as mai fi dat acel Re: Nevertheless, stii la ce concluzie am ajuns dupa ce am citit raspunsul tau? That you HAVE GOT TO let the sun shine in,ok? pentru ca:
1. In timp ce tu stai chircita intr-un colt uitandu-te la ,,oamenii aia rai care fac swing si folosesc sex toys" si profaneaza bolul de clestar in care este ascunsa iubirea, in fiecare clipa o femeie intalneste un barbat care nu va dori cu ea doar o relatie ,,subtire", care isi va face timp pentru a intelege sentimentele, principiile si dorintele ei....but YOU have decided to miss out on that 'cause you're depressed...
2. Cheia succesului - ca sa zic asa - este sa crezi tot timpul in ideile si visele tale si asta nu se aplica doar la latura sentimentala a vietii asa ca acolo, cel putin macar stai bine cu teoria.
3.NU CRED ca ai avut timp in putina-ti existenta sa ajungi la concluzia ca intre lumea ta interioara si realitatea se casca o prapastie de necuprins, pentru ca, nu te supara, anisorii tai nu-ti sprijina afirmatiile...
4.poate ca ne desparte doar un an, cu toate acestea, ai dreptate am trait asa ceva si CHIAR VREAU SA MA CREZI in privinta asta...stiu ce inseamna deceptia in dragoste, stiu ce inseamna sa fii inselata cu o femeie care nu ti-ar veni nici la degetul mic in nicio privinta..tin minte ca o data am plans atat de violent din cauza unei relatii esuate incat mi-au iesit niste pete maronii-violet pe fata si a trebuit sa-mi mint parintii ca as fi facut vreo alergie sau ceva (yeah, right...)...am luat calmante din cauza suferintei din iubire pentru ca, fiind foarte tanara nu reuseam sa-mi canalizez energia pozitiva spre MINE si nu spre EL, care m-a calcat in picioare si nu ma puteam concentra asupra scolii....mai sunt multe de spus, din pacate, dupa cum vezi asa ca NU-MI SPUNE TU MIE ca ti se termina lumea. Cu toate acestea - pentru a te dascali mai departe -am intalnit un barbat care ma iubeste sincer si care isi doreste sa fie langa mine sincer asa ca I'm as perky as ever!
5. daca cel de langa tine ,,are ochi pentru altele" fuck him! SCURT. de ce intelege lumea asta atat de greu?! si asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la ideile tale despre fidelitate, principii, etc - din contra - trebuie sa crezi in ele cu tarie. iar lui ii spui doar atat - ,,Baietica, sorry, dar nu te incadrezi in graficul meu!"
ok m-am cam saturat... . citeste ce ti-am scris sau ignora-ma, fa cum vrei, sunt sfaturi sincere ale cuiva care mai mult ca sigur a fost in situatia ta si care nu doar ca a reusit sa-si mentina intacte ideile, principiile, visele, dar au fost chiar aceste idei, principii, vise care au salvat-o de la o existenta blazata, asa ca don't hate me - LET THE SUN SHINE IN!

don't hate me - LET THE SUN SHINE IN!

deocamdata sufar... de o doza mult prea redusa de sooooooomn!

Exotic...te stiu de 2 ani jumatate si am incercat mereu sa-ti explic una-alta cand vedeam ca "o iei pe aratura" (stiu ca intelegi faptul ca nu e spus la modul urat )

un minut petrecut intr-o relatie asa cum imi doresc va valora mult mai mult decat un an risipit alaturi de o persoana sau mai multe oarecare!

Eu ma intreb...
Daca Exotic isi gaseste perechea la 75 de ani si mai traieste baba 2 ore(120 de minute) si apoi isi da duhul, o sa fie mai fericita decat mine sau altul, care a trait o iubire putin imperfecta?



La fel,fara suparare,Exotic.

Am sa-ti raspund si eu:
Chiar daca imi gasesc iubirea vietii la 100ani si mai traiesc inca 2ore dupa ce am gasit-o, am sa mor fericit pentru ca stiu ca am gasit ce am cautat...si da, am sa fiu mai fericit decat tine care ai trait X iubiri imperfecte. Tu nu ai vazut un aspect al problemei: Poate nu e viata mea perfect fericita fara iubire dar pot sa traiesc si fara perfectiune ...iar tu, din cat te-am citit....esti foarte departe de a gasi (macar) o iubire imperfecta

dar exista o iubire perfecta sau e doar o cautare zadarnica

Poate exista sau poate este doar o cautare. Macar stiu ca am incercat\cautat, decat sa ma agat de o ...iubire imperfecta

Eu ma intreb...
Daca Exotic isi gaseste perechea la 75 de ani si mai traieste baba 2 ore(120 de minute) si apoi isi da duhul, o sa fie mai fericita decat mine sau altul, care a trait o iubire putin imperfecta?

Da! Iubirea este un fenomen complex care implica trei aspecte: minte, trup si suflet (intr-o ordine aleatoare), oamenii sunt diferiti, de aceea unii cauta iubirea completa (adica cea continand toate cele trei aspecte, fiecare in procente serioase), in timp ce altii se multumesc cu iubiri micute, imperfecte (care nu implica neaparat toate componentele sau /si nu in procente prea mari). Daca tu te multumesti cu o partenera sa zicem doar frumoasa, de o inteligenta medie si cu un suflet oarecare, eu vreau setul complet, acum intelegi? Ceea ce pentru tine reprezinta o "achizitie" in materie de relatii, pe mine ma lasa rece si invers.

Chestia cu fericirea este un pic aiurea: nu avem aceleasi unitati de masura pentru cuantificarea ei, motiv pentru care tu nu vei da doi bani pe fericirea mea de 2 ore la "75 de ani", iar eu nu voi putea nici macar sa zambesc daca imi vei spune ca esti fericit cu o fata oarecare in acest moment!

Gusturile nu se discuta, chiar nu ai inteles?!?

cu frumusetea si cu inteligenta medie am priceput, dar ,,un suflet oarecare"?!ma intreb cum este viata in o astfel de lume cand ai un ,,suflet oarecare", probabil ca nici nu iti cunosti situatia - doar esti ,,un suflet oarecare", dar ceilalti stiu...ce privire arunci unui om cu ,,un suflet oarecare"?

Incearca sa nu cuantifici fericirea, oricat de nobile si drastice ar fi unitatile tale de masura - iti ia din elanul usor filosofic al mesajului si oricum nu e bine...doar ai citit King Lear, nu?

In primul rand, salut, e prima data cand scriu ceva pe acest forum si nu l-am urmarit pana acum.

Am o relatie de 3 ani si jumatate cu o fata...o iubesc.Sunt in schimb, posesiv.Desi, stiu asta uneori imi justific propriile actiuni ca fiind "grija" normala ce o poarta partenerul.
Situatia e delicata momentan, pentru ca, relatia este greu de mentinut din cauza distantei...ea este la facultate in alt oras, de 2 ani deja, iar eu, posesiv fiind...am sufocat-o.

Evident, asta a dus la un pas gresit din partea ei.(nu spun mai mult...consider ca e evident).
A fost sincera, mi-a spus, am inteles motivele pentru care a facut-o.

Acum, imi spune ca ma iubeste si ca nu se va mai intampla.Dar ii vad in ochi nevoia de libertate.Nu mai vrea sa-mi spuna unde merge, ce face, cu cine (de inteles dupa o gramada de vreme in care s-a simtit obligata sa faca toate astea).
Problema mea de fapt sunt eu.
Nu stiu cum sa trec peste accesele de posesivitate si cel mai important, nu stiu cum sa-mi recastig increderea in ea (retineti...posesivitatea nu e conturata doar de teama).Acum, ea e agasata de incercarile mele continue de a primi lamuriri cu privire la ce simte si la ce doreste.
Sincer, nu ma astept sa primesc solutii...probabil ma ajuta doar sa spun ceea ce simt.

Sper din tot sufletul sa nu simtiti ce simt eu acum, desi unii ati simtit-o si restul probabil o veti simti.

Sa va lamuresc putin...datorita unor...apropiati binevoitori, ea era convinsa ca eu am inselat-o primul...nu stau sa explic complexitatea situatiei...mi-ar trebui multe ore si pagini ca sa descriu complet.Ideea este ca sunt constient ca actiunile mele au dus la "raspunsul" ei.
Situatia e complicata din multe motive...evident, ei i-a placut ...ce s-a intamplat cu tipul (normal de altfel...actul in sine e fizic si deci...)

Problema mea este ca nu pot eu sa trec peste ce s-a intamplat (desi e devreme sa vreau asta...s-a intamplat prea recent).Mi-a afectat capacitatea de a crede.Practic orice imi spune analizez de 10 ori si ma gandesc ca s-ar putea sa minta.

Nu mai stiu acum...imi sunt gandurile prea amestecate ca sa pot construi o expunere coerenta.

A...si o iubesc.Posesivitatea nu exclude sentimentul.Probabil are ca sursa unele nevoi psihice care nu mi-au fost satisfacute de parinti...(cred ca de acolo se trage...)

Nu ai inteles.

Sa va lamuresc putin...datorita unor...apropiati binevoitori, ea era convinsa ca eu am inselat-o primul...nu stau sa explic complexitatea situatiei...mi-ar trebui multe ore si pagini ca sa descriu complet.Ideea este ca sunt constient ca actiunile mele au dus la "raspunsul" ei.

Situatia e complicata din multe motive...evident, ei i-a placut ...ce s-a intamplat cu tipul (normal de altfel...actul in sine e fizic si deci...)

Problema mea este ca nu pot eu sa trec peste ce s-a intamplat (desi e devreme sa vreau asta...s-a intamplat prea recent).Mi-a afectat capacitatea de a crede.Practic orice imi spune analizez de 10 ori si ma gandesc ca s-ar putea sa minta.

A...si o iubesc.Posesivitatea nu exclude sentimentul.Probabil are ca sursa unele nevoi psihice care nu mi-au fost satisfacute de parinti...(cred ca de acolo se trage...)

Ma bucur ca ai facut precizarile necesare, desi - SURPRIZA - chiar am inteles ce ai vrut sa spui prima oara; poate te surprinde sau poate nu, nu conteaza. De asemena, vei avea o surpriza (sau poate nu) sa aflii ca parerea noastra in privinta iubirii nu este foarte diferita de a ta - cu toate ca poate nu suntem atat de visatori ca tine...a, aici ii vom exclude pe cei cu ,,suflet oarecare", care, cu siguranta nu impartasesc parerea ta in privinta iubirii si nici pe a noastra....

Vad ca te supara mult sintagma "suflete oarecare"

Nu prea ai ce sa-mi spui pentru ca sa ma pot ,,supara mult." Dar oare de ce simt putina iritare din partea ta pentru ca ti-am sugerat ca avem conceptii asemenatoare cand vine vorba de dragoste? Poate doar mi se pare...ma rog, nu conteaza. Chiar imi esti simpatica, nu stiu exact din ce motiv, dar mai ai mult de invatat. NOI TOTI mai avem mult de invatat si ma voi pune pe mine in capul listei pentru ca stiu ca vei sari de pe scaun dupa ce vei citi asta Unul dintre locurile unde conceptiile noastre comune se despart este acela in care tu ai tendinta sa devii foarte incrancenata si excesiv de melancolica - nu trebuie sa recunosti asta, chiar te invit sa combati - si nu cred ca iti face bine.Expresia pe care ai folosit-o mi se pare ca dovedeste inca o data aceasta tenditna a ta de a duce lucrurile la extrem. Trebuie sa intelegi ca acea ,,cale de mijloc" nu inseamna neaparat cufundarea in mediocritate - dar nu are rost sa-ti pun in vedere asta, nu? De aceea cred ca, de exemplu, conceptia mea despre iubire este ceva mai sanatoasa decat a ta, dar as long as it makes you happy e ok! Take care

Katherine, eu mizez pe Exotic.
Ea o sa castige disputa. She always does, chiar daca nu are mereu dreptate.