Posesivitatea partenerului

Despicand firul in doua, poti alege fie sa intri intr-o relatie fara sa te gandesti prea mult la partea cu convergenta de diverse (varianta, riscanta, a lasatului in voia valurilor)...

De exemplu, tu ai optat pentru prima varianta. Ca sa fim sinceri pana la capat (sper sa nu te superi, stii ca nu o spun sa te jignesc), acel prag de potrivire despre care scriam mai sus nu cred sa existe in relatia ta si, chiar daca deocamdata te poti face ca nu observi, la un moment dat vei realiza ca oamenii foarte diferiti nu pot face casa buna impreuna decat daca cel aflat mult mai "sus" (in acest caz tu) este tras in jos de celalalt. Am trait o experienta similara si abia dupa ce totul s-a sfarsit am realizat cat de mare era prapastia dintre ceea ce as fi putut avea si ceea ce imi doresc in realitate. Am pierdut inutil timp si suflet....

Tu nu intelegi un lucru: ea nu o sa accepte sfaturi de la nimeni,poate doar sa ii arate cineva 3 doctorate in inginerie,facute in USA.
Are o tendinta de a pretinde ca stie totul. De exemplu, pe mine nu m-a vazut in viata ei si ar putea sa puna pariu pe ce parte dorm eu noaptea. Si daca i-as spune ca nu e asa,s-ar infuria la culme.
Cu toate astea,sustin ca e o zeita,si un comportament ca al ei putem gasi doar in textele biblice,la personajele pozitive.

Nu prea ai ce sa-mi spui pentru ca sa ma pot ,,supara mult." Dar oare de ce simt putina iritare din partea ta pentru ca ti-am sugerat ca avem conceptii asemenatoare cand vine vorba de dragoste? Poate doar mi se pare...ma rog, nu conteaza.

Chiar imi esti simpatica, nu stiu exact din ce motiv, dar mai ai mult de invatat. NOI TOTI mai avem mult de invatat si ma voi pune pe mine in capul listei pentru ca stiu ca vei sari de pe scaun dupa ce vei citi asta

Unul dintre locurile unde conceptiile noastre comune se despart este acela in care tu ai tendinta sa devii foarte incrancenata si excesiv de melancolica - nu trebuie sa recunosti asta, chiar te invit sa combati - si nu cred ca iti face bine.Expresia pe care ai folosit-o mi se pare ca dovedeste inca o data aceasta tenditna a ta de a duce lucrurile la extrem. Trebuie sa intelegi ca acea ,,cale de mijloc" nu inseamna neaparat cufundarea in mediocritate - dar nu are rost sa-ti pun in vedere asta, nu? De aceea cred ca, de exemplu, conceptia mea despre iubire este ceva mai sanatoasa decat a ta, dar as long as it makes you happy e ok!

Tu nu intelegi un lucru: ea nu o sa accepte sfaturi de la nimeni,poate doar sa ii arate cineva 3 doctorate in inginerie,facute in USA.
Are o tendinta de a pretinde ca stie totul. De exemplu, pe mine nu m-a vazut in viata ei si ar putea sa puna pariu pe ce parte dorm eu noaptea. Si daca i-as spune ca nu e asa,s-ar infuria la culme.
Cu toate astea,sustin ca e o zeita,si un comportament ca al ei putem gasi doar in textele biblice,la personajele pozitive.

Fosta mea relatie era cea in care m-am aruncat cu capul inainte, fara sa tin seama de pareri, diferente, vorbe si multe, foarte multe altele. Am crezut ca timpul le va indrepta pe toate dar am aflat ca nu e asa. Am asteptat o luna, doua, un an dar nimic nu se schimba. Si asa am pierdut eu un an si aproape jumatate. Un singur lucru mi-a ramas de la acea relatie: faptul ca am trecut de la aplicarea primei variante la aplicarea celei de-a doua.

Iar daca eu am intrat in aceasta relatie in timp ce eram in alta nu inseamna ca am cautat refugiu. Nu!!! Poate terenul era mai propice, poate ca au fost conditii "fertile" dar sub nici o forma relatia mea actuala nu a fost si nu este un refugiu! Si nu o spun doar ca sa ma conving pe mine insumi.

[...]Nu vreau sa vorbesc despre acea faza cu "trasul in jos" pentru ca as jigni dar.......sa fim seriosi!!!! El nu ma tragea si acesta ma trage???? E o mare gluma!

In fine...vorbind chiar serios...data viitoare cand suntem pe mess si avem timp te caut sau cauta-ma sa-ti povestesc eu tot-tot ce a fost si ce este.

...exista si situatii in care cel care se simte, sa spunem, inferior la un capitol (de exemplu scoala) tine atat de mult la pertener si la relatie incat il face pe dracul in patru si incearca sa ajunga la acelasi numitor. Daca sentimentul este dublat de vointa, sansele de rezolvare a "handicapului" sunt mari. In cazul tau, s-a intamplat exact asa, insa nu ai mai avut rabdare sa constati efectele... De ce?

Am citit toate lucrurile pe care le'ati postat cu gandul de a gasi un "leac" pt posesivitatea mea.
Aa..uitasem.
Buna,am 18 ani jumate si sufar de posesivitate si gelozie.Suntem impreuna de un an si ceva.. am avut si momente de infidelitate,si de aici probabil ni se trage si neincrederea.Si el e gelos si posesiv,insa sunt total constienta ca eu sunt cea exagerata.NU VREAU sa fiu geloasa sau posesiva.Inainte de aceasta relatie,eram pro libertate s.a.m.d.Insa acum e altceva.Cand imi zice ca iesa cu baietii la un fotbal sau altceva,vad negru in fatza ochilor,incep sa tremur si cel mai adesea sa plang(de cele mai multe ori eu ii zic sa iesim si el zice k sta sa invete k avem bac,si apoi il sun si imi zice k pleaca la fotbal).Am impresia ca nu ma mai iubeste,ca prefera sa faca orice altceva in loc sa stea cu mine,etc.Vreau sa imi petrec restul vietii cu omul asta,dar imi e frica ca o sa ajunga sa nu ma mai suporte.Zicea cineva ca gelozia se trage din nesiguranta:da,sunt f nesigura pe mine.Si nu pt ca nu as fi laudata toata ziua,dar pur si simplu nu reusesc sa ma adun.
Cred ca am nevoie de ajutor.. si nu stiu exact la cine sa apelez.E un baiat bun.. si eu sunt o fata buna.Nu vreau sa mai fiu insuportabila.
Honestly.
Help me?

salut,numele meu e alina,am 18 ani,si am inceput sa caut pe "google"despre posesivitate,si am dat de siteul asta.voiam sa va cer si eu un sfat:am sau am avut nici nuj cum sa zic un prieten extrem de posesiv...paharul sa umplut in urma cu cateva ore...si ma pus sa alegri ca mine ori deloc...am ales deloc...oare am facut bine??

Situatia e delicata momentan, pentru ca, relatia este greu de mentinut din cauza distantei...ea este la facultate in alt oras, de 2 ani deja, iar eu, posesiv fiind...am sufocat-o.

Evident, asta a dus la un pas gresit din partea ei.(nu spun mai mult...consider ca e evident.
A fost sincera, mi-a spus, am inteles motivele pentru care a facut-o.

Problema mea de fapt sunt eu.

Acum, imi spune ca ma iubeste si ca nu se va mai intampla. Dar ii vad in ochi nevoia de libertate.Nu mai vrea sa-mi spuna unde merge, ce face, cu cine (de inteles dupa o gramada de vreme in care s-a simtit obligata sa faca toate astea).